Din viata maimutelor

Se considera ca maimutele sunt foarte bune mame, in special cand traiesc in mediul lor natural. Scoase din conditia lor, ele isi pierd incet-incet deprinderile instinctive. Intr-o gradina zoologica, o maimuta a nascut un pui care nu respira. Dupa ce a refuzat categoric orice ajutor, ea s-a aplecat asupra lor si apropiindu-si gura de cea a noului nascut, a inceput sa-i faca respiratie artificiala, pana ce puiul a prins viata. Aceasta ocupatie a fost facuta cu o asemenea pricepere de parca maimuta ar fi frecventat cursurile de prim ajutor.

Trebuie sa mentionam ca maimuta despre care povestim a crescut in jungla. Daca s-ar fi nascut in gradina zoologica n-ar fi avut o asemenea deprindere. Este foarte interesat de observat cum se ocupa de pui o pereche de urangutani, cum mama pune pe nou-nascut in bratele tatalui, cum se joaca cu el, cum ii rasfata. La un moment dat, puiul s-a imbolnavit de pneumonie. Intuind gravitatea bolii, parintii au vegheat zi si noapte. Dar fara folos. Cu atacuri violente ei respingeau incercarile medicului de a interveni. Dupa doua saptamani, micuta maimuta a murit in bratele mamei care a purtat-o inca multe zile la piept.

Oamenii de stiinta au observat la cimpanzei, urangutani si gorile, ca primul sau chiar cel de al doilea copil moare, de obicei, pentru ca mama nu are experienta. Abila al treilea copil, daca nu se imbolnaveste, ramane in viata. In conditiile gradinilor zoologice, maimutele nou-nascute se comporta ca orice copil. Sunt hranite cu lapte, plange cand le e foame, bat din palme cand se supara si jinduiesc dupa multa dragoste si gingasie. Daca se apropie cineva de un urangutan de sase saptamani si ii zambeste sau ii vorbeste, zambeste si el cu ochii luminati de multumire. Maimutele se ataseaza puternic de oamenii care le ingrijesc. S-a observat ca ele recunosc si in fotografie persoanele indragite si manifesta o satisfactie deosebita, in timp ce fotografiile celor pe care nu-i iubesc sunt rupte cu furie. In ambianta familiala, maimutele se simt minunat. Ele mananca aproape tot ce se gaseste in casa, dar cu preferinta rosii, castraveti, salate si in special fructe. Vor sa doarma cu protectorul lor si sunt in stare sa astepte cu ochii inrositi de somn pana ce acesta se culca. Il insotesc pretutindeni, iar cinci sunt lasate acasa, de multe ori, de furie, fac dezordine; sparg si strica lucrurile, desfac pernele si imprastie puful in toata casa. Unele maimute fura cu multa vocatie – inele, batiste, nasturi si alte maruntisuri. Interesant este faptul ca ele sunt foarte constiente de ceea ce fac. In societatea oamenilor, maimutele isi pierd unele calitati innascute, in schimb istetimea li se ascute, uneori, uimitor. Maimutele nascute si crescute printre oameni nu mai pot supravietui in jungla.

Zoologii japonezi au descoperit o curiozitate mai putin cunoscute din viata animutelor cu fata rosie (macac). Ele sunt riguros organizate in cete conduse de un sef care le ocroteste si se arunca in lupta dramatica cu fiarele junglei.

Fiecare ceata formata din 100-300 membri ocupa un teritoriu de aproximativ 5 km patrati. Pe teritoriul respectiv, in timpul meselor, al jocurilor, al odihnei, toti membrii respecta o anumita eticheta. In mijloc stau femelele cu puii lor, iar barbatii se asaza de jur-imprejur in cateva cercuri concentrice.