Despre calendar si anotimpuri

Pamantul este o planeta ca oricare alta, care se misca printre stele. Cea mai perceptibila miscare a sa este cea pe care o face in jurul Soarelui. Durata unui ocol complet in jurul Soarelui este … anul. El are 365 zile, 5 ore, 48 minute si 46 secunde. Aceasta este durata exacta a unui an astronomic, dar daca am masura scugerea timpului in astfel de ani, am sarvatori revelionul in diverse momente ale zilei: odata dimineata, alta data la pranz si asa mai departe – in functie de cat timp s-a scurs.

Pentru a evita aceasta situatie s-a adoptat un an cu numai 365 de zile. Cele aproape 6 ore ramase sunt adunate si dupa patru ani completeaza inca o zi care se adauga la cele 28 de zile ale lunii februarie. Acel an in care februarie are 29 de zile se numeste an bisect.

Acest sistem de masurare a timpului este folosit inca de pe vremea imparatului roman Iulius Vaesar, care a avut ideea unei reforme a calendarului. Noul calendar, numit iulian in onoarea initiatorului sau, a fost intocmit de un grup de astronomi din Alexandria condus de invatatul Sosigene.

Inceputul anului la 1 ianuarie a fost stabilit inca in 153 i.e.n. de catre consulii romani. Lunile anului au capatat fie nume inchinate zeilor, de exemplu Ianuarie (in cinstea zeului Ianus care avea doua fete, una indreptata spre anul care a trecut, alta spre anul nou), fie nume din vechiul calendar.

Dar de ce se numesc toate acestea … “luni”? Pentru ca durata lor este cam cat durata unui tur al satelitului nostru natural. Luna, in jurul Pamantului (aproximativ 29.5 zile).

Calendarul iulian a fost folosit timp de mai multe secole. Cu timpul si el s-a dovedit nesatisfacator. Asa se face ca la jumatatea secolului al XVI-lea este initiata o noua reforma a calendarului. Noul sistem a fost numit calendar gregorian, in cinstea initiatorului sau. Trecerea la calendarul iulian la cel gregorian sau cum se mai spune, de la stilul vechi la stilul nou, s-a facut in Romania in anul 1924, cand ziua de dupa 1 octombrie a fost … 14 octombrie.

Scurgerea unui an inseamna si scurgerea celor patru anotimpuri: primavara, vara, toamna si iarna. Sunt patru perioade ale anului cand in zona tarii noastre vremea este mai calda sau mai rece, cand ziua este mai lunga sau mai scurta. “Vinovata” de aceste schimbari din timpul ujui an este axa de rotatie a Pamantului. Stim ca, in timp ce se misca in jurul Soarelui, Pamantul se roteste si in jurul axei sale Nord-Sud in 24 de ore, expunand alternativ razelor binefacatoare ale astrului zilei cand o emisfera, cand cealalta. In locurile expuse luminii Soarelui este zi, in celelalte este noapte. Deoarece axa Pamantului este inclinata, din martie pana in septembrie emisfera nordica este mai mult timp luminata, deci ziua este mai lunga decat noaptea. In cealalta jumatate de an urmeaza sa fie mai mult timp expusa razelor Soarelui, emisfera sudica a planetei. Singurele locuri de pe Pamant unde ziua este egala cu noaptea tot anul sunt cele de pe Ecuator. In celelalte zone are loc doar de doua ori pe an, la echinoctii.

Deci iata cum inclinarea axei Pamantului duce la varietatea de anotimpuri pe care o cunoastem si, desigur, si la modificarea temperaturilor pe glob. Foarte multi cred ca vara este mai cald pentru ca, in drumul sau in jurul Soarelui, Pamantul s-ar afla atunci cel mai aproape de el. Dar nu este asa: Pamantul este mai aproape de Soare in ianuarie si mai departe in iulie. Tocmai pentru ca in iulie suntem mai departe de Soare, verile la noi sunt mai racoroase decat cele din emisfera sudica, iar iernile mai blande. Acolo, intr-adevar, vara coincide cu apropierea maxima de soare, iar iernile – cu cea mai mare departare de Soare.