De ce sta barza intr-un picior - basm

In vremurile stravechi oamenii nu ucideau niciodata pasarile. Nici nu le trecea prin minte ca pasarile ar putea fi mancate. De aceea pasarile nu se temeau de oameni, ba chiar ciuguleau seminte din palma.

Dar un negustor ambulant se rataci odata intr-o padure si multe zile-n sir nu putu gasi drumul catre nici un sat. Si cand era gata-gata sa piara de foame, prinse o gainusa salbatica si o manca.

Daca ajunse totusi in satul lui, povesti negustorul cui voia sa-l asculte ca cea mai gustoasa carne de pe lume e carnea de pasare. Si oamenii incepura atunci a vana pasari si prinsera a le manca.

Afland una ca asta, barza hotari sa se arate mai desteapta decat oamenii. Daca vedea un vanator, indata isi ascundea un picior sub aripa. Omul stia vine ca toate pasarile au cate doua picioare. Dar faptura aceea neobisnuita avea doar unul. Si, chibzuind atunci ca n-are in fata o pasare, ci cine stie ce alta vietuitoare neobisnuita, omul nu se atingea de barza.

Dar, intr-un rand, o barza a fost atat de prinsa de vanatoarea ei de broscute, incat n-a bagat de seama ca un om se ivise in departare. Omul insa, vazand ca barza fugea dupa broaste pe doua picioare, a prins pasarea lipsita de luare-aminte.

Si nemairabdand sa stie de ce culoarea-i pielea pasarii prinse, s-a apucat sa jumuleasca barza. Atunci barza si-a adunat puterile din urma si-a inceput a canta:

Eu sunt barza cea inalta,

Care stau intr-un picior

De ma iei cumva din balta

Pana-n seara ai sa mori!

S-a speriat omul si s-a gandit: mai stii, poate mi s-a parut numai ca fugea pe doua picioare! Poti sa stii? Mai bine sa-i dau drumul!

Si-a slobozit barza.

Atunci a inceput barza cat a zburat, s-a pus pe cele doua picioare, a jucat si a cantat vesela:

Eu sunt barza-ntr-un picior,

Insa am doua picioare,

Omule, din mine-usor

Doua zile ai mancare!

Cantand asa, barza s-a ridicat in vazduh, sub ochii omului uimit si si-a luat zborul.

De atunci au trecut mii si mii de an. Dar si-n zilele noastre, numai ce-l vad pe om, ca-ndata berzele prind a juca, necajindu-l si bucurandu-se ca o stramoasa de-a lor l-a pacalit candva cu atata iscusinta pe vanator.