De ce e vulturul plesuv

Cica vulturul a fost, in vremurile tare vechi, o pasare pasnica si de treaba. Penele ii erau dese, aspre, dar pe cap nu-i crestea nici macat un singur fulg. Avea vulturul crestetul golas. Si, daca si-a vazut el chipul in oglinda linistita a unui lac, tare s-a ma amarat. Zile de-a randul a murmurat impotriva zeilor, plangandu-se ca-i lasasera crestetul plesuv. Nu a mai mancat, nu a mai baut si, ceas de ceas, slabea vazand cu ochii.

Atunci, pasarilor din padure li s-a facut mila de vultur si fiecare si-a smuls cate o pana si i-au adus-o vulturului. Atatea pene s-au adunat pana la urma ca trupul si capul vulturului fura curand acoperite. A ajuns vulturul cea mai mandra pasare a padurii. Pe nici una nu se aflau atatea culori. Si, si-a privit vulturul noul chip in apa lacului linistit si s-a fudulit. A inceput a zbura dintr-o padure in alta, pretutindeni se lauda cu frumusetea lui si prindea a rade de toate celelalte pasari:

- Da’ urate mai sunteti! Si ce putine pene aveti! Ptiu, pocitaniilor, mi-e si sila sa ma uit la voi

Pe zi ce trecea, vulturul se facea tot mai rau si mai ingamfat. Si-a venit in sfarsit si dimineata in care s-a vestit rege peste pasari.

- De azi incolo – a grait el – toate pasarile o sa-mi fie supuse si, sub pedeapsa cu moartea, o sa-mi implineasca orice dorinta.

S-a burzuluit atunci pasarile, s-au napustit cu toate asupra-o si i-au smuls vulturului penele pe care i le daruisera. Dar totodata i-au smuls nu putine pene si dintr-ale lui. Si din clipa aceea a ajuns vulturul si mai pocit decat fusese. Nu numai crestetul i-a ramas golas, ci si gatul.

Si asa traieste vulturul de atunci: plesuv si rau. Si-i de ajuns sa zareasca o pasare, ca se si napusteste asupra-i. se razbuna pentru trecut. Pentru ca i s-au smuls penele.