Cuvantul manastirilor pictate

Cine a spus ca noi nu avem calitatea monumentalului expresia unei culturi majore, nu are decat sa strabata nordul tarii pentru a se intalni cu manastirile bucovinene.

Priviti uriasa fiinta, colcaind de vieti, de ierburi, de animale si de oameni si veti intelege ca suntem puternici! Ca, spre a ne intelege, am nascut acest organis care ne-a supt, ne cuprinde si ne traieste astfel in vesnicie. Ce curaj si ce sacrificiu sa lasi aceasta lume care respira, neascunsa de zid, in exterior, prada ploii si vantului, s-o plantezi in fata marii naturi ca pe o noua creatie apartinandu-i si neaparatinandu-i totusi, fiindca legile ei sunt de organism destinat vesniciei.

E raspunsul nostru dat vietii si trecerii, nevoii noastre de iscodire si inaltare. Nu e vorba de mistica elevatie gotica, de abstracta esenta a piramidei sau de perfectul echilibru rational al templului grec, ci de sentimentul tacut al cuprinderii cerului prin propriile structuri organice inglobate naturii, tot astfel cum inalta lumina coborata in planta trece in clorofila … albastrul incalzit si verdele inaltat.

Pleca genunchii in iarba ce inconjura rasuflatoarele ziduri; vei simti cum seva canta in cupola, cu cerul se explica usor, cum te raneste forta unei imense fiinte! Si mai ales vei simti tu, cum vorbesti, acelasi suflet cu ele, dragoste fierbinte.