Craiul licuricilor
de Iuliu Ratiu
V-ati intalnit cu Craiul Licuricilor? Nici eu, pana in noaptea aceea …
Adevarul e ca nici nu mai speram … De atunci, oricum, trebuia sa-mi inchipui ca il voi intalni.
Era intuneric, intuneric de tot si o liniste adanca (asemanatoare celei din cabinele telefonice de invatare a limbilor straine de la noi din scoala) invaluise poienita …
Toti dormeau in corturi, inveliti in paturi. Somn adanc, binemeritat, dupa ziua aceea agitata, dar de neuitat, cand expeditia noastra descoperise floarea aceea rara, iar la stanca din Valceana Rece, o oala in care ciobanii tineau cheagul si pe care scria: “1783” … Adica, era mai veche de peste 200 de ani.
Dorel s-a dus atunci la baci si i-a intins 100 de lei.
“Pentru ce?!”, l-a intrebat acesta.
“Pentru oala …”
“Da’ pai, cum, ca n-ai spart-o! …”
Si Dorel s-a rusinat si n-a mai zis nimic … Acum dormea si el, linistit. Numai eu nu puteam dormi. Daca ar fi stiut comandamentul instructor ca nu dormeam nu ma mai lua alta data in expeditie. Dar eu tot la oala aceea ma gandeam. I-ar fi stat bine, unde stiu eu … Ce pacat ca Dorel stricase totul! Dar, poate ca nu chiar totul … stana era la doi pasi. Cu cainii ma imprietenisem. Cum? Foarte simplu! Secretul il stiam de la bunicul: “Daca simt ca nu ti-e frica de ei, cainii ciobanesti nu-ti fac nimic! Sunt prietenosi si blanzi cu mieii …”
Am iesit din cort si de-abia atunci au inceput sa cante greierii: poate ii trezisem cu pasii mei … desi calcam usor, cu picioarele goale, prin iarba matasoasa …. Din padurice am iesit intr-o clipa, iar pana la stana mi-au trebuit doua …. Ciobanii nu se culcasera inca. Dar am crezut ca nu m-au simtit.
Avem un oaspete, l-am auzit chiar atunci pe baci, spunand. Ia vezi cine-i, Vasile!
Eu sunt, am strigat, ca si cum ciobanii erau obligati sa ma cunoasca dupa glas …
Apoi, daca esti matale, atunci se schimba treaba. A incercat parca sa glumeasca baciul. Inteleg ca n-ai somn si vrei o cana de lapte … sau nascaiva urda.
Nu …
Atunci poate o tandara de cas dulce ….
Nu …
Ca doar n-oi fi vrand o ulcica cu vin, ca nici n-avem si nici nu ti-as da …
Nu, am venit dupa oala …
Sincer si cinstit … Bravo!, a ras din toata inima baciul.
La ce-ti trebuie?
Pentru muzeul scolii …
Da? Atunci se schimba treaba. Eu am crezut ca prietenul tau vrea sa puna in oala pepsi cola … Daca-i asa, am sa ti-l dau pe gratis …
Pe cuvant?
Pe cuvant! Si acum, ia oala si du-te, repede. La culcare … iar daca in drum o sa te intalnesti cu Craiul Licuricilor – ca asta-i cam ora lui de plimbare, sa nu te sperii …. Tine-te dupa el si … somn usopr!
Am multumit frumos si am plecat fericit. Tinand in mana, ca pe cel mai de nepretuit trofeu, oala de ceramica neagra …
In marginea paduricii m-a intampinat. Cu adevarat, Craiul licuricilor. Oare de unde stia baciul ca era acolo si ca ma astepta? Si bine a facut. Pentru ca era atat de intuneric, incat, daca nu ar fi fost el, cu lampasul aprins, n-as mai fi nimerit la corturi …
V-ati intalnit vreodata cu Craiul Licuricilor? Nici rau, pana in noaptea aceea …
Articole asemanatoare mai noi:
- 08/07/2013 01:18 - De-a baba oarba
- 03/07/2013 17:03 - Coronita de flori aromate
- 02/07/2013 04:55 - Taina pescarusului
- 26/06/2013 22:13 - Taranul filozof snoava
- 25/06/2013 14:53 - Violoncelul cu flori
Articole asemanatoare mai vechi:
- 26/05/2013 20:15 - O poveste adevarata cu catelusa Foxy
- 26/05/2013 19:41 - Dialoguri in natura
- 06/04/2013 20:03 - Bunicul de Barbu Stefanescu Delavrancea
- 06/04/2013 19:56 - Bunica de Barbu Stefanescu Delavrancea
- 05/04/2013 16:09 - Neghinita de Barbu Stefanescu Delavrancea
