Constanta - reper in timp

“Enciclopedia Romana” (publicata din insarcinarea si sub auspiciile “Asociatiunii pentru literatura romana si cultura poporului roman” de catre dr. C. Diaconovich la Sibiu in 1898) este “fara indoiala, - asa cum arata autorul ei in prefata primului volum – cea mai vasta si cea mai complicata (complexa, n.n.) dintre toate publicatiunile aparute astazi in limba romana”. Desprindem pentru cititorul de azi date despre o localitate a turismului romanesc, Constanta, asa cum se infatisa in veacul trecut, pastrand ortografia textului original.

Orasul Constanta este constuit pe locul vechiului si infloritului oras Tomis, a carui origine se pierde in lumea legendelor. Aici isi petrecea poetul Ovidiu exilat ultimii ani ai vietii sale. Monumentele si inscriptiunile gasite aici arata vechia splendoare a acestei localitati.

Situata pe malul Marii Negre, pe o mica peninsula, ce intra putin in mare, Constanta este singurul port maritim al Romaniei in conditiuni mai bune. Dupa recensamantul din 1894 numarul locuitorilor era de 10.419 … Marea orasului era o corabie cu panze in trei parti, langa un far, ce poarta un steag … Existau 64 strade … in general curate si bine pavate, cu exceptiunea celor de la margini”.

Dupa ce enumera cateva dintre cladirile mai reprezentative ale orasului, printre care se afla si “salonul de cura, construit din lemn”, hotelurile, palatul administrativ, prefectura, hotelurile, spitalul comunal, cele doua faruri (unul pe promontoriu, inalt de 23 m, si celalalt, langa port, de 15 m), autorul acestei descrieri remarca “cel mai frumos monument artistic – statuia lui Ovidiu, ridicata in 1883 pe piata Independenta”.

“Pentru usurarea comunicatiei sunt peste 50 trasaturi de piata si la 180 carute sau harabale; pentru curatitul orasului s-a creat serviciul pompierilor, personalul serviciului sanitar se compune dintr-un medic comunal, un sub-chirurg vaccinator si o moase; afara de acestia in oras sunt inca 10 medici si 5 farmacisti. Spitalul comunal s-a construit in 1893 cu 25 de paturi”.

Daca agricultura si industria erau slab reprezentate (“1 fabrica de bere si alta de tabacarie”) “comerciul este principala ocupatiune a locuitorilor”, fiind in directa corelatie cu dezvoltarea mijloacelor de transport printre care un loc important il detine “maretul pod de preste Dunare” (1895), care face legatura directa cu capitala si cu judetele agricole ale tarii. Prin inaugurarea in 1896 a noului port se creau conditiile pentru ca orasul sa devina un “emporiu comercial de primul rang pe coasta apuseana a Marii Negre”.

“Atat din punct de vedere igienic, cat si economic-national importanta Constantei creste zilnic, avand chiar un loc de vilegiatura si recreatie igienica maritima, care face pe toata lume sa dispenseze de calatoriile costisitoare in strainatate” …

“Mereu se zidesc hoteluri, vile si case, in care pot di adapostiti visitatorii. Statului incumbe datoria, daca e ca Constanta sa devina o statiune balneara moderna, sa creeze pe termurii marii un mediu de salubritate si confort. Prof. Istrati a schitat aproape toate necesitatile igienice de la a catot indeplinire este conditionata inflorirea locului ca unica statiune balneara maritima a terii”. Printre propuneri se remarca masurile de salubritate, de canalizare, de secare a lacurilor (“cunoscute ca focare malarice”), crearea unui “cordon de plantatiune bogata ce ar forma o adevarata carantina sanitara la bariera orasului”.