Univers de copil

Colindătorii de George Coşbuc

Vezi poezia Colindătorii, scrisa de poetul George Coşbuc.

Afară ninge liniştit,
Şi-n casă arde focul,
Iar noi, pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce,

Cum sta pe paie-n frig Hristos,
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-a adus
Păstorii de la stână,
Şi îngeri albi cântau pe sus,
Cu flori de măr în mână.

Şi-auzi ! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum,
S-aud acum în tindă.
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare,
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Lerui, Domnul mare!

Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul,
Sărac ne-a fost dar cald şi drag,
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşă, mic, pe Domnul.