Coada vulpii

Candva, un om, prinzand o vulpe, o intreba:

- Cine v-a invatat sa inselati pe caini cu coada?

- Cum asa? Noi nu inselam cainii, - noi fugim numai de ei, de rupem pamantul.

Omul a zis iar:

- Ba nu, sireato, ii pacaliti cu coada. Cand cainii v-au ajuns si sunt gata sa va infiga coltii, voi, odata intoarceti coada de partea cealalta. Cainii fac atunci o saritura inspre partea cozii, iar voi o zbughici incolo.

Vulpea a ras si a zis:

- Lucrul asta noi nu-l facm anume ca sa pacalim cainii, ci ca sa putem schimba directia. Cand cainele e apoape de noi si vedem ca nu mai putea scapa cu fuga drept inainte, ne aruncam de-o parte, si, ca sa putem carmi iute, trebuie intai sa aruncam coada de partea cealalta. Asa faceti si voi cu bratele, cand, din fuga mare, vreti sa cotiti. Nu-i nicidecum vreo nascocire a noastra, ci Dumnezeu singur a scornit asta, cand ne-a facut; - ca n-a vrut pesemne ca tot neamul vulpesc sa casa in gura copoilor.