Cea mai draga lectie de geografie

Va oferim spre lectura povestea “Cea mai draga lectie de geografie” scrisa de Constantina Caranfil.

Daca stau si ma gandesc bine cred ca eram intr-a treia … Invatam si matematica, si gramatica si istorie, si geografie … In clasa stateam in banca intaia cu Ioana lui Cataon. Asa-i ziceam toti desi la catalog o striga Ion Ioana. Ea era premianta! Avea zece la toate materiile! Numai ca intr- zi, ce s-o fi intamplat, nu stiam, dar ea, Ioana n-a stiut lectia la gramatica si a luat nota trei.

Ioana cu nota trei??? Era nemaipomenit. Toti din clasa eraum inmarmuriti. Numai ea sta drepata si nu zicea nimic. Nici n-a plans! Se abtinea. Asa credeam eu. Cand colo, ce sa vezi, in recreatie era vesela si se falea chiar. “Ei, si!”, spunea razand, “Nu-i mai placea ei gramatica si gata!” Vorbeam toti numai despre isprava ei. Ioana era si mai increzuta si se lauda ca ea una, n-o sa mai invete la gramatica. Ne uluia aceasta bravura a ei. Incepeam s-o invidiem. Si eu aveam note mari, dar ce folos, nimeni nu ma lua in seama. Cand invatatoarea punea absentele in catalog Ioana s-a apropiat de mine si mi-a soptit: “Stii, cineva spunea intr-o zi ca cei mai buni elevi sunt doar cei care invata exceptional numai la anumite materii …” Era nemaipomenit. Incepusem chiar s-o admir. Va sa zica ea a vrut sa ia nota proasta. Ce curaj! Toata ziua numai la ea m-am gandit. Acasa cand am inceput sa-mi pregatesc lectiile mi-a venit o idee. Ce-ar fi sa nu invat nici eu la … la “o materie”. La una singura. Dar la care? La matematica …? Nu se poate. Am doi de zece. invatatoarea a spus o data ca sunt “exceptionala la matematica”. La una singura … Dar la care? Gramatica? Totusi nu se poate. Prea ar zice colegii ca ma iau de Ioana. La geografie …? Ei … da, geografia … Tot am un sapte … Asta-i! N-o sa invat la geografie. Asta-i! si mi-am pus in ghiozdan cartea si caietul de desenat harti.

Mai spre seara mama m-a chemat in gradina s-o ajut la semanatul fasolei. Puneam cate patru boabe in cuib si ma gandeam … la geografie. Daca ma asculta? Nu aveam curajul Ioanei. Si nici nu eram prea bucuroasa de hotararea mea.

Nehotarata m-am apropiat de mama.

Asa-i ca matematica e cea mai frumoasa “materie”?

Bineinteles ca da, inveti sa socotesti toate cele. Uite, pui in fiecare cuib cate patru-cinci boabe din care au sa rasara tot atatea fire. Daca pe fiecare tulpina or sa creasca, sa zicem, cate zece pastai cate 7-8 boabe …

Ohooo … cate boabe … Nici nu le putea socoti, as ain gand. Dar daca scriu … aflu numaidecat. Imi place sa socotesc. E frumoasa matematica … nu se compara cu geografia …

Ce tot spui? N-as crede ca nu-ti place geografia!

Ma uitam la mama fara sa zic ceva. Sa fi ghicit ea, nu stiu, dar m-a luat de mama si m-a dus in casa. A scotocit indelung intr-un raft cu multe carti adunate acolo de la fratii mai mari si, in sfarsit, a desfacut o harta mare colorata.

Vezi?! Asta-i tara ta, fata mamii. La geografie inveti pe unde sunt muntii nostri, cum se cheama fiecare, pe unde curg apele, unde este asezat satul. Ia uita-te aici, vezi ata asta albastra? O vezi? Acesta e Argesul …. De pe aici au plecat bunicii tai. Ce mai livezi cu mere, si pere si prune cresc pe pamanturile acelea … Si undele Argesului sclipesc in soare ca niste banuti de argint. Cum sa nu-ti placa geografia? Nu vrei sa afli cat e de frumoasa tara noastra, pe unde se afla ea, prin ce locuri au trait bunicii si strabunicii tai? …

Asa-mi vorbea mama despre geografie si eu o ascultam amutita de emotie. Nu mai stiu bine daca intr-adevar am invatat mai bine din ziua aceea. Un lucru insa stiu sigur: ca tot ce am invatat mai tarziu a avut la temelie o mare dragoste izvorata din chipul bland al mamei, din duiosia si mandria glasului ei cand spunea: “Atata-i de frumoasa tara ta!”.