Carlig pescaresc viu

Printre numeroasele povestiri neobisnuite aduse in Europa din Lumea noua se numara si aceea in care se spune ca indienii din triburile Aravak prind broaste testoase de mare si chiar rechini cu ajutorul unui “carlig viu”, un peste cu ventuza.

Ventuza acestui peste (Remora oseteochir) se afla pe cap si este constituita din mai multe creste si adancituri transversale. Lungimea crestelor poate fi modificata de peste dupa necesitati. Astfel, daca pestele este tras inapoi, forta cu care el adera pe suprafata prazii creste. Surplusul de putere se datoreste tocmai alungirii crestelor.

Teoretic orbind, nu exista limite in ceea ce priveste marimea prazii ce poate fi pescuita cu ajutorul pestelui cu centuza, numi ca scoaterea ei la suprafata depinde de indemanarea si puterea pescarului, de rezistenta sforii si de rezistenta la soc a corpului cu ventuza. In timpul experientelor efectuate la acvariul din New York, cand s-a folosit un peste ventuza mic, acesta a ridicat un vas cu apa in greutate de 12 ani. Cu un peste cu ventuza lung de 10 cm s-a putut ridica un peste de 18 kg.

Pana in prezent, se cunosc cateva genuri si aproape o duzina de specii de pesti cu ventuza. Cei mai raspanditi sunt cei din genul Echeneis, a caror lungime ajunge pana la 120 cm. Echeneis naucrates este numit impropriu rechin, deoarece el se fixeaza pe rechini, dar nu renunta nici la balene, pesti torpila si chiar la ... barcile pescaresti. Pe un rechin mare pot fi deseori vazuti sase, sapte pesti cu ventuza. Datorita faptului ca-si schimba culoarea, ei sunt greu de observat. Unii dintre acesti pesti accepta tot felul de gazde, altii, in schimb, nu pot fi gasiti decat intotdeauna pe aceeasi gazda.

La prima vedere s-ar parea ca este vorba de un parazitism. In realitate, insa, nu pricinuiesc nici un rau animalului de care se fixeaza.

Cat priveste modul de inmultire si de dezvoltare al pestelui cu ventuza, aproape ca nu se cunoaste nimic.