Carentele climatului familial

Dintre sutele de exemple pe care le-am putea da cu privire la influenta climatului familial asupra personalitatii copilului ne apar deosebit de semnificative cele furnizate de medicii G. Gautier si G. Ponte din Lille, Franta.

Ei au urmarit indeaproape evolutia a 16 copii care nu au fost doriti de parintii lor si care au provenit din cupluri intamplatoare, cupluri care isi duceau existenta in conditii de permanenta ostilitate. Acest climat de violenta si insecuritate a generat in randul copiilor un autentic blocaj afectiv care, la randul sau, a stopat mecanismele cresterii somatice, corporale. Si mai mult de atat, in viata lor psihica au survenit mutatii radicale.

De exemplu, performantele intelectuale nu depaseau nivelul mediocritatii, copiii in cauza devenind in plus nesociabili si introvertiti, cu predispozitii nete spre diverse imbolnaviri si spre violenta.

Un alt medic, F. I. Nye din S.U.A., efectuand studii asupra unor familii dezbinate sub raport afectiv, dar unite totusi din punct de vedere juridic, a constatat ca in 13 cazuri din 21 a aparut o anumita patologie exprimata prin tulburari psihosomatice, instabilitate psihomotorie, ticuri de tot felul si comportament delicvent.

O despartire pe fata s-a dovedit, in cercetarile medicului american, mai putin nociva, decat situatia in care cei doi parinti coexista uniti doar sub aspect formal, relatiile lor familiale fiind de o profunda intolerabilitate si intransigenta, chiar de o profunda adversitate.

Ce inseamna afectivitatea copilului?

Ca si inteligenta cu care intrepatrunde intim in toate activitatile umane, afectivitatea este, deopotriva, un imperiu al dragostei si al urii ce conditioneaza calitatea dialogului emotional cu lumea, educatia si mediul familial avand un rol foarte important. Cititi Cum are loc dezvoltarea afectiva.