Cand nu ai incredere in tine

Va oferim spre lectura povestea “Cand nu ai incredere in tine” scrisa de Victor Sivetidis.

Copiii si-au pregatit caietele de desen. Iata si guma, si creionul … Ce mai trebuie oare? … Mi se pare ca … atentia! Toti copiii sunt numai ochi si urechi la ce spune profesoara:

- Copii, desenati un animal. Pe care-l vreti voi! … Sa vad al cui desen este mai frumos! …

- Eu desenez un elefant, se bucura Ionut.

- Eu desenez un fluture, spune Anca. Dar vecinul ei de banca, Radu, incepe sa rada:

- Ha! Ha! Ha! Auzi, fluturele este animal!

- Ba este insecta, se supara Anca, dar m-am grabit! Daca vrei sa stii, am sa desenez un lup. Lupul din povestea cu “Scufita rosie”.

E liniste in clasa. Se aude doar respiratia copiilor.

Anca s-a gandit putin, si-a increntat sprancenele, si-a tuguiat buzele, apoi, incet, incet a desenat un lup. Cand l-a terminat, s-a uitat la desenul ei, l-a sucit cand pe o parte, cand pe alta, gandindu-se: “Oare am desenat bine sau nu? Oare sa fie lup sau nu? …”

Prietena ei, Irina, desena un magarus. Nu-i facuse inca urechile. Anca s-a uitat cu coada ochiului si-a crezut ca e lup. Si uite, vezi, cum de n-a stiut ea ca picioarele lupului au copite! … In desenul ei, picioarele lupului aveau gheare. Sterse repede ghearele din desen si facu in locul lor copite. S-a uitat apoi si la vecinul din spate.

El desena un berbec, dar nu stiu cum acesta semana mai mult cu un caine. Doar coarnele erau ca ale berbecului.

Anca s-a uitat lung si i s-a parut ca si el deseneaza tot un lup. Puse si lupului ei coarne.

Acum, priviti desenul Ancai! E un lup tare caraghios! Botul o fi el bot de lup, dar picioarele si coarnele, hm, sa nu mai vorbim! …