Alexandru cel Bun - domnul Moldovei

Alexandru cel Bun a domnit in Moldova pe timpul cand Mircea cel Mare era domn in Muntenia. Alexandru cel Bun a fost un om pasnic, intelept si priceput. El a iubit tara, tinea mult la credinta stramoseasca si ca sa poata trai linistit si sa ingrijeasca de treburile din tara sa, s-a imprietenit cu venicii sai poloni si unguri.

Pe vremea aceea, regele Poloniei avea un razboi cu Cavalerii Teutoni (germani), iar Alexandru cel Bun a trimis in ajutor 500 de calareti moldoveni, sub comanda spatarului Coman, care au batut pe teutoni la cetatea Marienburg, langa Marea Baltica, facand minuni de vitejie si dovedind multa pricepere in razboaie.

Catre sfarsitul domniei sale, Alexandru cel Bun a avut razboi cu polonii, din cauza ca acestia, in unire cu ungurii, hotarasera sa imparta Moldova intre ei.

Alexandru cel Bun a intrat cu ostire in Polonia si a fost batut. In urma, insa, s-au impacat din nou cu Regele Poloniei, pastrandu-si tronul si tara.

Sa vorbim insa si despre tocmirile lui Alexandru cel Bun. La fel ca si Mircea cel Mare, Alexandru cel Bun s-a ingrjit mult de treburile tarii pe care o conducea, facand o multime de intocmiri folositoare. El a organizat administratia tarii sale, impartind-o in Tara de sus si tara de jos, punand la fiecare cate un carmuitor numit vornic. Pe fiecare din acestea le-a impartit apoi in judete, in capul carora a pus cate un ispravnic (prefect).

A infiintat armata permanenta pentru apararea tarii. A inlesnit comertul, hotarand unde si cat sa se plateasca vama pentru marfurile care intrau si ieseau.

Din aceasta cauza, s-a asezat in tara o multime de negustori, s-au infiintat multe targuri si orase, iar Moldova si-a marit veniturile si s-a imbogatit. De aceea a si avut Alexandru cel Bun bani ca sa imprumute pe poloni cu 1000 ruble de argint, pentru care acestia i-au dat cu zalog pocutia.

A infiintat Episcopii la Roman si Radauteni, cum si Mitropolia de la Suceava, unde a facut o scoala de invataturi inalte pentru talmacirea legilor.

A zidit mai multe manastiri, intre care cea mai insemnata este manastirea Bistrita, din judetul Neamt, unde a fost ingropat, dupa o domnie de 32 de ani.

Tot aici se gaseste si pomelnicul neamului lui Alexandru cel Bun.

In timpul lui Alexandru cel Bun s-au asezat in tara: armenii, ciangaii (ungurii) si tiganii.

Pentru bunatatea, blandetea si intocmirile lui folositoare, noi, romanii, i-am dat numele de „Alexandru cel Bun”.