Univers de copil

A+ R A-


Versuri despre zapada si maretia muntilor

 

Iata cateva versuri extrem de profunde despre zapada si maretia muntilor, scrise de Al. Cerna-Radulescu. La final, veti gasi si morala si invatatura acestei poezii.

 

Versuri despre zapada si maretia muntilorO mana de zapada fusese aruncata

Pe crestele de munte, in varful unei stanci,

Pe unde rar ajunge picior de om sa bata.

Vazandu-se stinghera la portile tariei

Din buza vagaunilor adanci,

Inconjurata numai de pripoane,

Se framanta cu gandul si isi zicea in sine:

 

- «Nu o sa creada oare

Pe drept cuvant oricine

Ca m-am lasat cuprinsa de patima mandriei,

Ca slava ma imbata si nu mai am rusine?

Cum? - O nimica toata,

Un flecustet ca mine,

Gandeste c-o sa poata

Ea singura sa-nfrunte

Si soarele si vantul pe culmile de munte -

Cand jos, printre coclauri, s-au stins si stau gramezi

Ninsori nenumarate, noianuri de zapezi,

Ingenunchindu-mi parca, supuse, la picioare?

Nu par infumurata

Si prea increzatoare?

Stiu bine ce osanda cumplita ma asteapta

De mai raman o clipa

In piscul neravnit,

Caci am vazut alaturi vreo cativa fulgi de nea,

Asemeni mie, care s-au topit deodata

Sub fierbinteala razelor de soare,

Fiindca se urcasera pe-o treapta

Cu mult mai sus decat se cuvenea.

 

N-o sa mai stau pe culme, am sa cobor in pripa

De-aici, sa-mi caut intre suratele din vale

Un adapost tihnit

Si-ntocmai pe masura

Cu biata mea faptura.»

 

Ca sa-si plineasca gandul, indata a zvacnit,

Smulgandu-se din crestet, a prins sa se pravale,

Ca fulgerul naprasnic - drept, fara de ocol! -

Si a lasat in urma-i doar varful stancii gol.

Pe coasta-nzapezita isi deschisese cal

Si peste povarnisuri, venind de-a rostogol,

Strangea de pe covorul imensului troian

Alti fulgi, sporea intruna, crestea pe nestiute

Si se facea mai mare cu cat cadea mai iute:

Fusese-ntai un bulgar, apoi un bolovan,

Pe urma ajunsese namete urias,

Iar la picior de munte, sub ceata si sub neguri,

Cand si-a oprit caderea, aflandu-si bun salas,

Parea ca mai crescuse o magura-ntre maguri.

 

A daunuit in valea aceea vreme lunga

Si-abia tarziu, cand anul era pe la mijloc,

De vara si cand cerul varsa potop de foc,

A fost si ea sortita sfarsitul s-o ajunga -

Dar dupa ce vazuse pe toate celelalte

Zapezi, de mult topite prin locuri mai inalte.

 

Spunandu-va povestea dinainte,

N-am vrut decat sa va aduc aminte

De unii oameni care, prin modestia lor,

Ajung la mare cinste-naintea tuturor.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Copilul si arta

Copilul si arta

Copilul si arta A vorbi despre copil intr-o revista de arta e un fapt semnificativ ce arunca noi lumini asupra importantei ce trebuie data tuturor manifestarilor artistice ale copilului....

E o feerie

E o feerie

E o feerie Bruma brumarie, licare-n campie, peste aratura doarme bruma sura. Frunzele brumate brumarii sunt toate, care-n ramuri, rare, care pe carare.

Fantana din Arges a Mesterului…

Fantana din Arges a Mesterului Manole

Fantana din Arges a Mesterului Manole Va oferim spre lectura poezia “Fantana din Arges”. Fantana din Arges este cunoscuta drept fantana Mesterului Manole, fiind situata aproape de...

Versuri despre Mos Nicolae

Versuri despre Mos Nicolae

Versuri despre Mos Nicolae     Va oferim spre lectura cateva versuri, dedicate lui Mos Nicolae. Ce varsta ai tu, Mos Nicolae? E adevarat ca tu cunosti acel timp In care tata...

Legenda ursului

Legenda ursului

Legenda ursului Se spune ca a trait odata, intr-un sat, un mos tare-tare ursuz si nesuferit de toti cei din jurul sau. Acesta era prisacar si avea foarte multa miere, dar...