Univers de copil

A+ R A-


Ursul pacalit de vulpe

- poveste de Ion Creanga -

 

ursul-pacalit-de-vulpeEra odata o vulpe vicleana ca toate vulpile. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicaieri.

Facandu-se ziua alba, vulpea iese la marginea drumului si se culca sub o tufa, gandindu-se ce sa mai faca ca sa poata gasi ceva de mancare. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte, ii vine miros de peste. Atunci ea ridica putin capul si, uitandu-se la vale, in lungul drumului, zareste venind un car tras de doi boi.
- Bun! gandi vulpea. Iaca hrana ce o asteptam eu.

Carul apropiindu-se de vulpe, taranul ce mana boii o vede si, crezand ca-i moarta cu adevarat, striga la boi: Aho!aho!

Boii se opresc. Taranul vine spre vulpe, se uita la ea de aproape si, vazand-o ca nici nu sufla, zice: Bre! Da’ cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti! ... ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoi! Zicand asa, apuca vulpea de dupa cap si, tarand-o pana la car, se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. Apoi striga la boi: hais! Joian, cea! Bourean.

Boii pornesc. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute ca s-ajunga degraba acasa si sa ieie pielea vulpii.

Insa, cum au pornit boii, vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos. Taranul mana, carul scartaia si pestele din car cadea. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum, binisor-binisor! sare si ea din car si, cu mare graba, incepe a strange pestele pe drum.

Dupa ce l-a strans gramada, il ia, il duce la vizuina sa si incepe a manca, ca ta...re-i mai era foame! Tocmai cand incepuse a manca, iaca vine la dansa ursul.
- Buna masa, cumatra! Ti!!! ... da’ ce de peste mai ai! Da-mi si mie, ca ta...re mi-i pofta!
- Ia mai pune-ti pofta-n cui, cumetre, ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Daca ti-i asa de pofta, du-te si-ti moaie coada-n balta, ca mine, si-i avea peste sa mananci.
- Invata-ma, te rog, cumatra, ca eu nu stiu cum se prinde pestele.

Atunci vulpea ranji dintii si zise:

- Alei, cumetre! da’ nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta, cumetre: vrei sa mananci peste? Du-te deseara la baltoaga cea din marginea padurei, vara-ti coada-n apa si stai pe loc, fara sa te misti, pana despre ziua; atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste, poate indoit si intreit de cat am scos eu.
Ursul, nemaizicand nicio vorba, alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada! ... In acea noapte incepuse a bate un vant rece, de ingheta limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. Ingheta zdravan si apa din baltoaca, si prinde coada ursului ca intr-un cleste.

Intr-un sfarsit, ursul, nemaiputand de durerea cozii si de frig, smuceste o data din toata puterea. Si, sarmanul urs, in loc sa scoata peste, ramane far’ de coada!

Incepe el acum a mormai cumplit si-a sari in sus de durere; si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit, se duce s-o ucida in bataie.

Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. Ea iesise din vizuina si se varase in scorbura unui copac din apropiere; si cand vazu pe urs ca vine far’ de coada, incepu a striga:
- Hei, cumetre! Dar ti-au mancat pestii coada, ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta?
Ursul, auzind ca inca-l mai ia si in ras, se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac; dar gura scorburei fiind stramta, ursul nu putea sa incapa inlauntru. Atunci el cauta o creanga cu carlig si incepe a cotrobai prin scorbura, ca sa scoata vulpea afara si sa-i deie de cheltuiala ...

Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: “Trage, nataraule! mie nu-mi pasa, ca tragi de copac ...” Iar cand anina carligul de copac, ea striga: “Valeu, cumatre! Nu trage, ca-mi rupi piciorul!” In zadar s-a nacajit ursul, de-i curgeau sudorile, ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.

Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe!


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Romania la superlativ

Romania la superlativ

Romania la superlativ Ne vom referi, pe scurt la: Carpati – cel mai frant sir de munti pe distanta cea mai scurta, Oltul – cel mai lung rau interior, Sfinxul si...

Legenda ghiocelului de Gheorgh…

Legenda ghiocelului de Gheorghe Antohi

Legenda ghiocelului de Gheorghe Antohi    Legenda ghiocelului în versuri de Gheorghe Antohi.    Un îngeraş coboară lin Printre luceferi, printre stele. Pe ceru-albastru, cristalin, Părea năframă cu mărgele.

Sa invatam sa desenam un puiso…

Sa invatam sa desenam un puisor

Să învăţăm să desenăm un puişor   Învaţă, alături de noi, cum să desenezi un puişor, urmărind poezia de mai jos. E uşor de făcut, iar apoi poţi să îl colorezi.    

Rata uriasa

Rata uriasa

Rata uriasa Daca merge ca o rata si macaie ca o rata, atunci nu poate fi decat o rata, dar e o rata uriasa, gigantica de 10 picioare inaltime (aproximativ 3...

La gura sobei de Vasile Alecsa…

La gura sobei de Vasile Alecsandri

La gura sobei de Vasile Alecsandri Vă prezentăm poezia “La gura sobei”, scrisă de Vasile Alecsandri, un pastel care ne aminteşte de iarnă, de bunici, de căldura din casă ...   Aşezat...