Toxiinfectiile alimentare

Printre afectiunile cele mai raspandite care se manifesta clinic prin sindrom diareic sunt si toxiinfectiile alimentare, boli ale tuturor varstelor. La copilul mare si la adult, agentii patogeni determinanti sunt, in special, salmonelele si stafilococul, microbi care contamineaza alimentele, unde se si inmultesc, eliberand enterotoxine, responsabile de manisfestarile bolii.

In natura, salmonelele se gasesc in organismul a numeroase animale domestice si peridomestice (manifere si pasari) ca, de exemplu: caini, pisici, rozatoare de casa (soareci, sobolani), ovine, porcine, bovine, pasari de casa (rata, gasca, curcan, gaina) si altele. Produsele comestibile ale acestor animale pot contine salmonele. Un exemplu in acest sens il constituie ouale de rata. De obicei, microbii sunt eliminati in mediul exterior prin dejectiile acestor animale, dar si omul poate excreta prin materiile fecale salmonele, insa pe o perioada scurta de timp si cu totul ocazional.

Microbii, odata ajunsi in mediul exterior prin dejectiile umane sau animale, contamineaza alimentele in urma nerespectarii normelor uzuale de igiena in prepararea, prelucrarea, conservarea, depozitarea, distribuirea si manipularea alimentelor date in consumul populatiei. Un rol important in transmiterea microbilor il au mustele si “mainile murdare”.

Spre deosebire de salmonele, stafilococul enterotoxic poate fi intalnit mai ales la persoanele care prezinta diferite stafilococii cutanate: panaratii, piodermita, furuncule, rani infectioase. Alteori, omul poate raspandi stafilococul prin secretiile nazo-faringiene atunci cand vorbeste, tuseste sau stranuta.

Alimentele in care stafilococul se inmulteste si elibereaza o toxina termostabila (rezistenta la fierbere) sunt, in special, lactatele si branzeturile.

In general, toxiinfectiile alimentare, fie ca sunt produse de salmonele, fie de stafilococ, apar dupa consumarea alimentelor care contin un substrat proteic, si anume: carne, mezeluri, paste, vanat, lactate, oua (mai ales de rata!), creme de oua, inghetata cu lapte si oua, maioneza, praf de lapte, de oua sau de oase, moluste, diverse conserve, piureuri sau mancaruri cu proteine vegetale uscate (mazare, fasole, linte).

Epidemiile se intalnesc de obicei in anotimpurile calduroase, cand alimentale mentionate nu sunt pastrate in mod corespunzator (la rece). Boala izbucneste adesea exploziv, epidemia afectand simultan toate persoanele care au consumat acelasi aliment infectat si in care s-a dezvoltat toxina, dar pot aparea si cazuri sporadice, cand alimentul respectiv a fost consumat numai de o singura persoana.

Diagnosticul se stabileste de obicei cu usurinta. Semnele clinice apar repede, dupa o incubatie scurta, de 2 pana la 16 ore de la ingerarea alimentelor care contin toxine microbiene. Debutul este brusc, zgomotos, cu tablou de gastroenterocolita acuta febrila si de severitate variabila: frisoane, febra 40º, dureri musculare, varsaturi frecvente, lipsa poftei de mancare, greturi, colici abdominale difuze – toate urmate, la cateva ore, de scaune diareice, abundente, apoase, fecaloide, in numar de 3-15/24 de ore. Scaunele nu contin mucus si sange, fapt care deosebeste toxiinfectia alimentara de dizenterie.

In afara formelor usoare, intalnite mult mai rar, dar care se vindeca in cateva zile cu o dieta adecvata, exista si forme clinice severe, in care se produce deshidratare, cu pierderi electrolitice (de sodiu si clor, prin varsaturi; de potasiu, calciu si magneziu, prin scaune). Consecutiv, pot aparea stare de colaps si soc, insotite de tulburari nervoase. Cazurile foarte grave, netratate corespunzator, pot sfarsi letal, prin insuficienta renala acuta sau stop cardiac, situatie intalnita in special la varstele extreme.

Toxiinfectiile alimentare trebuie deosebite de otravirile cu ciuperci sau cu alte alimente care contin toxine nebacteriene, precum si de alergiile alimentare, in care este prezenta urticaria.

Formele clinice usoare si medii se trateaza la domiciliu. Dupa caz, la indicatia medicului se administreaza antitermice, antiseptice si medicatie antivomitativa. Foarte importanta este insa dieta: initial, rehidratare orala cu ceai de menta, supe de zarzavat strecurate si sarate, iar dupa 1-2 zile, orez fiert sau branza de vaci sau cascaval, paine prajita, iaurt. Dieta se imbogaseste treptat cu rasol, paste fainoase si apoi, dupa 3-4 zile, se trece la un regim alimentar normal. Antibioticele sunt inutile (chiar contraindicate), patologia gastoenteritei fiind toxica.

Formele severe cu deshidratare, colaps si soc, se interneaza in spital pentru a se putea aplica terapia de urgenta, reechilibrarea hidroelectrolitica efectuandu-se prin perfuzii intravenoase sau cu ajutorul altor masuri de terapie intensiva.

Toxiinfectiile alimentare pot fi prevenite prin respectarea unor masuri generale de igiena privind prepararea, pastrarea si conservarea alimentelor, atat in gospodaria individuala, cat, mai ales, in alimentatia publica si in colectivitati (cantine, restaurante etc.). Purtatorii de salmonele sau de stafilococ care lucreaza in alimentatia publica sau in colectivitatile de copii vor fi inlaturati temporar din serviciu, pana vindecarea completa a acestora.

Mai multe de detalii despre toxiinfectiile alimentare, tratamentul si profilaxia acestora gasiti aici.

Dr. Mircea Angelescu