Toma Alimos – balada populara – povestire si versuri

In balada “Toma Alimos”, culeasa de Gh. Dem. Teodorescu si publicata in Poezii populare romanesti, autorul popular prezinta cateva momente importante din viata unui erou indragit, haiducul, caruia ii atribuie insusiri caracteristice poporului nostru: omenie, demnitate, spirit de dreptate, vitejie, dragoste de natura. In opozitie cu Toma apare Manea, “stapanul mosiilor si domnul campiilor”. Urat si prefacut, el se dovedeste neomenos si las si de aceea este aspru pedepsit.

Ne impresioneaza mai ales dorinta haiducului de comunicare cu semenii, armonia perfecta dintre sufletul sau si elementele naturii ocrotitoare, pretuirea vredniciei haiducesti.

Din cele mai vechi timpuri, poporul nostru roman a creat un nepretuit tezaur de opere in care se reflecta bogata sa experienta de viata, lupta pentru dreptate sociala si libertate nationala, legatura profunda cu locul in care s-a nascut, cele mai alese ganduri si sentimente. Foicica fagului,

Va oferim spre lectura versurile din balada populara romeasca “Toma Alimos”:

La poalele muntelui,
Muntelui Plesuvului,
In mijlocul
Campului
La putul
Porumbului,
Pe campia verde, -ntinsa
Si de cetine coprinsa,
Sade Toma Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Si vitez cum n-a mai stat.
Sade Toma tolanit
Si cu murgul priponit
In pripoane de argint,
Si mananca frumusel,
Si bea vin din burdusel,
Si graieste in ast fel:
- Inchinar-as si n-am cui!
Inchinar-as murgului,
Murgului sirepului,
Dar mi-e murgul vita muta,
Ma priveste si m-asculta,
N-are gura sa-mi raspunda!
Inchinar-as armelor,
Armelor dragutelor,
Armelor surorilor,
Dar si ele-s fiare reci,
Puse-n teci
De lemne seci!
Inchinar-oi codrilor,
Ulmilor
Si fagilor,
Brazilor,
Paltinilor,
Ca-mi sunt mie fratiori,
De poteri ascunzatori;
D-oi muri,
M-or tot umbri,
Cu frunza m-or invali,
Cu freamatul m-or jeli!
Si cum sta
De inchina
Codrul se cutremura,
Ulmi si brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o racorea,
Mina
De i-o saruta;
Armele din teci iesea,
Murguletu-i rancheza.
Pana vorba-si ispravea,
Burduselul
Ridica,
Vinisorul
Ca gusta
Si-n picioare se scula.
Ochii-si negri d-arunca,
Peste campuri se uita
Si departe ce-mi zarea?
Ca-mi venea, mare, venea
Stapanul
Mosiilor
Si domnul campiilor,
Manea, slutul
Si uratul;
Manea, grosul
S-artagosul;
Venea, mare, ca vantul,
Ca vantul si ca gandul,
Cu parul lasat in vant,
Cu maciuca de pamant.
Pan' la Toma cand sosea,
Din gurita mi-i graia:
- Buna ziua, veriscane!
- Multumescu-ti, frate Mane!
- D-ale, Tomo Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat,
Pe la mine ce-ai catat?
Copile
Mi-ai inselat,
Florile
Mi le-ai calcat,
Apele mi-ai turburat,
Livezi
Verzi
Mi-ai incurcat,
Paduri
Mari
Mi-ai daramat.
Ia sa-mi dai tu mie seama,
Ia sa-mi dai pe murgul vama!
Toma, mare, d-auzea,
Din gurita-i cuvinta:
- Ce-ai vazut
Om mai vedea,
Ce-am facut
Om judeca;
Pan-atuncea, mai fartate,
Da-ti mania la o parte
Si bea ici pe jumatate,
Ca sa ne facem dreptate!
Toma, pan' sa ispraveasca,
Ii da plosca haiduceasca
Pe jumate s-o goleasca,
Mania s-o potoleasca,
Ca c-un frate sa vorbeasca.
Manea stinga
Si-ntindea
Sa ia plosca
Si sa bea,
Iar cu drepta
Ce-mi facea?
Palos mic ca rasucea,
Pantecele
I-atingea,
Matele
I le varsa
Si pe cal incalica,
Si fugea, nene, fugea,
Vitejia
Cu fuga!
Foicica de rogoz,
Savai, Toma Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Si vitez cum n-a mai stat,
Cumpatul ca nu-si pierdea.
Mana
La rana
Punea
Si din gura cuvanta:
- D-alelei, fecior de lele
Si viteaz ca o muiere,
Nu fugi, ca n-am dat vama,
Nu fugi, c-o sa-mi dai seama!
Vreme multa nu pierdea,
Matele ca-si aduna,
Cu brau lat se incingea,
Mijlocelul ca-si strangea
Si la murgul se ducea,
Si pe murg incalica,
Iar din gura mi-i graia:
- Murgule, murgutul meu,
Dat-mi-te-a taica-tau
Ca sa-mi fii de ajutor
La nevoie si la zor,
Sa te-ntreci cu soimii-n zbor
Pan-o fi ca sa nu mor.
Tinerel ca m-ai slujit,
Dar s-acuma, imbatranit,
Sa te-ntreci la batranete
Cat puteai la tinerete.
Azi te jur pe Dumnezeu
Sa ma porti ca gandul meu
Si s-ajungi p-al caine rau,
Ca mi-a rapus zilele,
Zilele, ca cainele,
Pentru tine murgule!
Pana Toma se gateste,
Murgul coama-si netezeste
Si din gura mi-i graieste:
- Lasa seaua, sai pe mine,
Si de coama tin-te bine,
Ca s-arat la batranete
Ce-am platit la tinerete!
Pana Toma se tinea,
Murgul, mare, si zbura;
Si zbura tocmai ca vantul,
Fara s-atinga pamantul.
Cat o clipa de zbura,
Mult pe Manea-l intrecea,
Iara Toma, de-l vedea,
Indarat se intorcea
Si din fuga-i cuvanta:
- Maneo, Maneo, fiara rea,
Vitejia ti-e fuga,
Ca, de m-ai junghiat hoteste,
Mi-ai fugit si miseleste.
Ia mai stai ca sa-ti vorbesc
Pagubele sa-ti platesc,
Pagubele
Cu taisul,
Faptele
Cu ascutisul!
Bine vorba nu sfarsea,
Murguletu-si repezea
Si cu sete mi-l lovea;
Capu-n pulbere-i cadea,
Iar cu trupul sus, pe sea,
Calu-n lume se ducea.
Foicica micsunea,
Vreme multa nu trecea
Si pe Toma-l ajungea
Moarte neagra, moarte grea.
De pe cal descalica,
Ochiul
Se-mpaienjenea,
Capul
I se invartea
Si-n des codru se pleca,
Iar din gura ce-mi graia?
- D-alelei, murgutule,
D-alelei dragutule,
Ce-am gandit
Am izbandit,
Dar si ceasul mi-a sosit.
Sapa-mi groapa din picior
Si-mi asterne finisor,
Iar la cap si la picioare
Pune-mi, pune-mi cate-o floare:
La cap, floare
De bujor,
Sa mi-o ia mandra cu dor,
La picioare,
Busuioc,
Sa ma planga mai cu foc.
Apoi, mare, sa te duci,
Drumu-n codri sa apuci
Pan' la paltinii trazniti,
Unde-s fratii popositi.
Nimeni fraul sa nu-ti puie,
Nici pe tine sa se suie,
Far' d-un tanar sprancenat
Si cu semne de varsat,
Cu par lung si galbior,
Care-mi este fratior,
Fratior de vitejie,
Tovaras de haiducie.
Numai el fraul sa-ti puie
Si pe tine sa se suie;
Tu sa-l porti si pe el bine,
Cum m-ai purtat si pe mine!
Bine vorba nu sfarsea,
Sufletelul ca-si dedea:
Codrul se cutremura,
Ulmi si brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o racorea,
Mana
De i-o saruta,
Si cu freamat il plangea.
Murgul jalnic rancheza,
Cu copita ca-mi sapa,
Groapa mica ca-i facea,
Finisor ii asternea,
Floricele ca-i sadea,
Cu trei lacrimi le stropea,
Drumu-n codri c-apuca
Si mergea, mare, mergea
Pan' la paltinii trazniti,
La voinicii popositi.