Tinutul Maramures - comoara din nord

“Maramures, tara veche / Cu oameni fara pereche …”

De cate ori ne sosesc vesti din tinuturile de legenda ale nordului Romaniei, cu ele urca spre inima si melodia acestui cantec, nascut din sufletul unui popor de viteji, bijuterie a folclorului nostru. Acest colt de tara de pe mara si Iza este pastratorul unor inestimabile frumuseti ale geniului popular, inflorite in port si dans, in muzica si poezie, in tesaturi si impletituri maiestre, in inegalabile increstatii in lemn ale portilor si pridvoarelor, stravechi podoabe mostenite din batrani, insemne ale dainuirii noastre prin milenii pe aceste meleaguri.

Dar cea mai de pret avutie a locurilor raman oamenii, parca aceiasi de milenii, asa cum i-a imortalizat in piatra Columna lui Traian, legati cu mii de fibre de vatra stramoseasca.

Pamantul, ca o carte deschisa dezvaluie mereu dovezi de tot felul despre trecutul istoriei tarii … Sunt urmele asezarilor dacice din aceasta zona, atestarile documentare despre civilizatia primelor cnezate si voievodate romanesti, pana la marturia jertfelor, apropiate de zilele noastre, asemenea celor evocate de monumentul de la Moisei. Si astazi urme ale momentelor de neuitat evocate de astfel de monumente ies la iveala din pamantul rascolit de plug, arme ruginite, schije si gloante din ultimul razboi mondial.

Despre o noua dovada a vechimii locuirii acestor meleaguri de stramosii nostri a scris Al. Balanescu. Din scrisoarea sa aflam cu Rosca I. Ion din Laschia a descoperit in urma unor sapaturi de imbunatatiri funciare, in locul numit Gardul Tarinii, un “cuib” de obiecte de uz gospodaresc si o toporisca de lupta din bronz. Valoarea acestui adevarat tezaur arheologic a fost confirmata si de profesorul Vasile Igna si arheologul dr. Carol Kacso, care, intr-o comunicare stiintifica, au aratat ca marturiile materiale dezvelite la Laschia sunt ale semintiilor tracice de la sfarsitul epocii bronzului, apartinand culturii Suciu de Sus, din care fac parte si sate ca Laschia, Vad, Coparnic Manastiur s.a.

E o “intamplare adevarata” ca atatea altele, demne de toata lauda, in care “eroii” sunt purtatori de steagul tarii , copii crescuti si educati in anii de dupa Eliberare.