Tarca sau cotofana - pasare

Tarca sau cotofana este cumatra buna, dupa obiceiuri, cu gaita. Si ea face iures printre bietele pasarele, starpindu-le ouale si puii. In schimb, este mai prietenoasa, se amesteca printre ciori, uneori printre pasarile din curte. Mai ales iarna, cand le strange zapada, vin in aproprierea localitatilor, sarind din loc in loc. Ele, spre deosebire de ciori, nu prea zboara bine. Nu se incumeta nici sa se inalte prea sus, nici sa se impotriveasca vantului. Se tin mai pe langa pamant, ori sar din creanga in creanga, mereu zicand caraitul ei scurt: crac, crac.

Se deosebesc usor de ciori, nu numai pentru ca sunt mai mici, dar mai ales prin faptul ca nu sunt negre peste tot si au o coada lunga. E dreptul ca pe cap, pe spate, pe gusa, pe aripi si coada au pene negre stralucitoare, batand in albastru. Pe pantece insa, ca si pe umeri, au pete albe. Si o parte din aripi, atunci cand zboara, cuprind albul: pene albe. La cap insa e curat ca si cioara. Coada e lunga, cu penele din mijloc mai mari decat cele de pe lateral. Cand calca, sarind, tine coada ridicata, oblic, in sus, iar corpul dinainte aplecat spre pamant.

Isi face cuibul pe copaci inalti, iar in facerea cuibului este mai mestera decat cioara, caci nu se multumeste sa puna vreascuri peste vreascuri, ci le mai si impleteste cu radacini mladioase si-l acopera cu ceva spini si crengute. In acest fel femeia, cand cloceste, nu se vede si e aparata intrucatva de rapitoarele care nu o cruta.

In popor, tarca este foarte cunoscuta si multe credinte sunt legate de ea. Cand sare din loc in loc, din par in par, prin fata casei, vesteste oaspeti, iar iarna cand se strang multe la un loc si fac galagie, prevestesc viscol. De asemenea, in medicina populara joaca un rol insemnat, de altfel ca si la vechii romani.