Sub balcon de Octav Pancu Iasi

Poate ca erau trei sau poate ca erau patru.

Deocamdata sa spunem ca erau trei si daca, numarandu-i, pana la urma o sa ne iasa patru, mai vedem noi, nu-i mare lucru sa-l stergem pe trei si sa-l lasam la locul lui numai pe patru.

Erau acolo, sub balcon, nu va grabiti sa intrebati care balcon, am eu grija sa va spun ca era balconul de la etajul intai, cum intri pe usa in stanga, sau cum iesi pe usa in dreapta, pentru ca dreapta si stanga, poate ati observat, nu-s intotdeauna in acelasi loc, se schimba cand ti-e lumea mai draga, vai, tare mai sunt schimbatoare.

Erau acolo, sub balcon, ei trei sau poate ei patru. Se prefaceau ca se joaca cu o barcuta in baltoaca de langa usa, dar, desi se prefaceau foarte bine, daca te uitai mai atent vedeai ca se prefac, in baltoaca aproape ca nu mai ramasese deloc apa, iar barcuta, zau, ma pufneste rasul, era o cutie de chibrituri pe care scria, special pentru copii, sa nu se joace cu chibriturile. Din balcon insa nu se vedea daca ei se prefac sau se joaca de-adevarat, nu se vedea daca te aplecai peste balustrada si asta nu putea sa stea tot timpul intinsa, nu numai ca n-avea voie sa se aplece peste balustrada, dar n-avea voie nici sa se ridice in popou.

Ei trei sau, poate, o sa numaram la urma, ei patru se prefaceau ca se joaca si vorbeau tot felul de chestii.

Ducu spunea ca el s-a trezit intr-o dimineata cu doua nasuri. Un nas verde si celalalt mult mai mic. Nasul verde canta ceva grozav de nostim. Cand melodia era subtire, aproape ca era atat de subtire ca se rupea daca tragea numai un pic sub ea, in schimb cand se ingrosa, ei bine, cand se ingrosa se catara pe ea si nu se rupea deloc, nici macar nu plesnea, poate doar nitel se rodea pe la jumatate, mai bine zis intre sfert si jumatate.

Si asta nu era nimic pe langa ce i se intamplase lui Andu.

Andu spunea ca, plecand intr-o zi acasa, calare, bineineles pe elefantul lui cu opt picioare, ajunse intr-o insula in care traia un singur papagal, iar papagalul nu stia decat un singur cuvant: alabala. Il intrebai cat e ceasul si el raspundea: alabala. Il intrebai ce mai face si el raspundea: alabala. O singura data a raspuns papagalul altceva. Cand l-a intrebat Andu ce insemna alabala, papagalul a raspuns:

- Habar n-am, eu nu stiu sa spun decat alabala.

Si nici asta nu era nimic pe langa ce i se intamplase lui Relu.

Relu spunea ca el are o broasca testoasa pe care o cheama Marinatadenisetru. Cand era mica, ce-i drept, o chema Marinatadecrap, dar, crescand mereu, a trebuit mereu sa-i schimbe numele si astfel, dupa ce s-a numit pe rand Marinatadesalau si Marinatadesomn, intr-o zi, da, caci va veni si ziua aceea, va trebui s-o strige Marinatadebalena.

Atunci ii veni randul sa povesteasca ceva altui baiat si baiatul acela spuse:

- Dupa cate vad eu, voi va prefaceti, spuneti tot felul de chestii ca sa rada fata aceea din balcon. Mai bine haideti ca am gasit o baltoaca mare dupa bloc.

Asta-i tot.

Adica, nu.

A venit vremea sa facem socoteala: erau trei sau erau patru baietii care se jucau sub balcon?

Erau trei, zau ca erau trei, toata lumea trebuie sa spuna ca erau trei, pana si cel mai tare la aritmetica trebuie sa spuna ca erau trei, cifra patru n-are nici un rost aici, si, daca vreti sa stiti, patru nici nu exista.