Sacul amniotic si lichidul amniotic

Vezicula amniotica (sacul amniotic) reprezinta o alta anexa embrionara care se stabileste de timpuriu ca o capacitate ce apare in masa de celule ce alcatuieste butonul embrionar (embrioblast, nod embrionar). In aceasta cavitate, incepand din saptamana a doua de dezvoltare, incepe sa se acumuleze lichidul amniotic. In timpul formarii corpului embrionar, aceasta vezicula ramane atasata de corpul acestuia, cantitatea de lichid amniotic crescand treptat astfel incat vezicula se extinde, iar peretii sai ajung in contact cu corionul. Foita amniotica impreuna cu corionul vor alcatui asa-numitele membrane ale fatului. La varsta de 6-7 luni a fatului, cantitatea de lichid amniotic ramane constanta, pentru ca apoi sa inceapa sa se diminueze. La data nasterii, cantitatea este in jur de un litru.

Lichidul amniotic scalda tesuturile delicate ale corpului embrionar, permitand totodata fatului miscarile ce vor aparea incepand din cea de a patru luna. Lichidul amniotic are un rol protector, in sensul ca amortizeaza unele socuri din afara.

In lichidul amniotic se afla uree, saruri anorganice, o cantitate redusa de proteine si zahar. Acest lichid constituie mai ales un mediu sarat, asemanator cu al apei de mare. El asigura in plus protejarea fatului de unii germeni, corpul embrionar sau fetal pastrandu-se astfel steril. In stadiile timpurii de dezvoltare lichidul amniotic are o compozitie asemanatoare cu a plasmei sanguine, dar pe masura ce sarcina evolueaza, lichidul devine mai diluat, probabil prin adaugarea de urina fetala. In mod experimental s-a demonstrat ca membrana amniotica este foarte permeabila, apa trecand foarte repede prin ea. Exista schimburi rapide intre fluidul amniotic si circulatia materna cat si rinichii fatului. Cantitatea de lichid amniotic este adaptata dezvoltarii fatului si orice schimbare in acest sens poate fi patologica prin cresterea sau scaderea presiunii, lucrul putand fi asociat de cele mai multe ori cu prezenta unor malformatii ale fatului, cum ar fi, spre exemplu, lipsa rinichilor, lipsa cailor urinare. Lichidul amniotic patrunde in gura fatului, de aici in trahee si apoi in plaman, ceea ce constituie un lucru deosebit de interesant pentru initierea miscarilor respiratorii pe care copilul le va face dupa mastere. Este vorba de o miscare de aspiratie a lichidului, care inseamna un veritabil antrenament in vederea viitoarelor miscari respiratorii. O alta parte din lichidul amniotic este absorbit de la nivelul intestinului in circulatia fetala, apoi dirijat catre placenta de unde va intra in circulatia materna.

Aproape de nastere, lichidul amniotic, la inceput clar, incepe sa se tulbure din cauza unor resturi care sunt eliminate, ca de exemplu celule moarte, descuamate, grasimi de pe pielea fatului ca si de peri si urina. Atunci cand membrana amniotica se rupe si lichidul este eliminat (moment denumit “pierderea apei/ruperea apei”) se declanseaza travaliul (asa-numitele „munci”), incepand nasterea. Tensiunea care se creeaza in vezicula amniotica ajuta la nastere, favorizand dilatarea colului uterin.

Te-ar putea itneresa sa citesti urmatoarele articole:

Placenta - functiile, rolul si importanta ei in sarcina

Sarcina - luna de luna 

Amniocenteza