Univers de copil

A+ R A-


Rapsodii de vara de George Toparceanu

                        

Vezi poezia “Rapsodii de vara” de George Toparceanu.

 

I

Cine-ar putea sa spuna
Cati secoli au trecut
De-o luna,
De cand nu te-am vazut?...

Salcamii plini de floare
Se uita lung spre sat,
Si-n soare
Frunzisul leganat
Le-atarna ca o barba...
Acolo mi-am gasit
In iarba
Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atatea dimineti
Contemplu
O tufa de scaieti.

Pe cand departe-n zare,
Mirat ca un copil,
Rasare
Un astru inutil...

II
Iubito, fara tine
Incepe-o noua zi...
Dar cine
Le poate socoti?

Ca zilele-n restriste
Se-nalta si apun
Ca niste
Baloane de sapun...

Cu mainile sub tampla
Cum stau asa culcat,
Se-ntampla
Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrata
Prin negre ramuristi
Mi-arata
Doi ochi adanci si tristi

Si-n orice strop de roua
Vad doua brate, mici
Ca doua
Picioare de furnici.

Dar daca o lacusta,
Din verdele talaz,
Robusta
Imi sare pe obraz, -

Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,
Pe care
L-am zugravit mai sus,

Si-n ochii mei deodata,
Ca-n alte dimineti,
S-arata
O tufa de scaieti...

III
Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Sa cante-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,
Sub cerul fara fund,
S-aude
Un bazait profund

Si pana la amiaza
Pamantul incropit
Vibreaza
Adanc si linistit.

Sunt gaze si ganganii
Ce sar si fac mereu
Matanii
Cand trec prin dreptul meu,

Si-mpreunandu-si zborul,
In ierburi isi ascund
Amorul
Multiplu si fecund.

IV
Si-n vremea asta, oare,
Cand eu visez mereu
La soare -
Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebuna,
De-abia trezita-n zori,
Aduna
Manunchiuri mari de flori.

Se-ntreaba - ce sa faca?
Si far-a pregeta,
Ea pleaca
Intins, la casa ta.

Si nici nu bagi de seama
Cum pasu-i furisat
Cu teama
S-apropie de pat,

Ci doar treasari deodata
Si parca-ti pare rau.
Mirata,
Te uiti in jurul tau...

Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu parul desfacut
La mine,
Sa-mi spuie ce-a facut...

Asa, spre zarea larga,
Pe zi de-atatea ori
Alearga
Pe drumuri lungi de flori.

V
Tarziu, cand peste lanuri
Coboara spre campii
Noianuri
De umbre argintii;

Cand luminosul crainic,
Luceafarul stingher
Si tainic
S-aprinde iar pe cer

Si cu lumina noua
Sclipeste ca un strop
De roua
Pe varful unui plop,

Iubirea mea fugara
De-abia s-a linistit,
Si-afara,
Ca un copul trudit,

Pe-un maldar de sulfine,
Cu cel din urma gand
La tine,
Adoarme suspinand.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Noi romani din neam de frunte …

Noi romani din neam de frunte Nicolae Furdui Iancu

Noi romani din neam de frunte - Nicolae Furdui Iancu   Va prezentam versurile si muzica pentru “Noi romani din neam de frunte”.   Noi romani din neam de frunte - versuri Noi romani...

Intalnire cu misteriosii oamen…

Intalnire cu misteriosii oameni salbatici africani

Intalnire cu misteriosii oameni salbatici africani In Africa dosarul oamenilor salbatici e deosebit de complex. Un etnograf de la Centrul National de Cercetare Stiintifica din Franta, Jacqueline Roumerguere-Eberhardt, a facut senzatie declarand...

Ochelarii de la aparitie pana …

Ochelarii de la aparitie pana in zilele noastre

Ochelarii de la aparitie pana in zilele noastre Folosirea ochelarilor este necesara multor persoane, pentru obtinerea unei acuitati vizuale satisfacatoare. Acest “ajutor optic”, ca si microscopul sau aparatul de fotografiat, a...

Nu vreau la gradinita

Nu vreau la gradinita

Nu vreau la gradinita   Vezi o scurta poveste (“Nu vreau la gradinita”) scrisa de Monica Patriciu.   - Bunica s-a imbolnavit si-am dus-o la spital. O sa stea mai mult timp acolo, asa...

Planta vietii

Planta vietii

Planta vietii Bunicii nostri credeau ca fiecare planta rasare si creste ca sa vindece un om. Tot ei credeau ca Dumnezeu, in bunatatea lui nemasurata, are grija sa creasca...