Portile albastre

Va oferim spre lectura poezia “Portile albastre”, scrisa de Katia Nanu.

Demult,

Pe cand abia rasareau povestile noastre,

Ardealul

Era o cetate cu portile albastre.

Se spune ca inauntru

Soarele mandru

Si sora lui luna

Coborau uneori sa le puna cununa

Copiilor care stiau pe dinafara

Istoria vitejilor de odinioara.

Tot acolo,

Erau voievozi cu fruntile inalte,

Care inscriau slove de aur pe o carte.

Iar in mijlocul cetatii

O fantana

Oglindea feti frumosi cu domnitele de mana.

Un cerb cu nestemate le era calauza

Spre ceasul soarelui din Sarmisegetuza.

Toate padurile cantau din caval,

Izvoarele purtau din val in val

Vestea unor lupte

Din care,

Cetatea albastra si senina

Iesea biruitoare la lumina.

Din vremi de mult apuse, de departe,

Cetatea vine astazi,

Cu portile albastre,

Deschise spre citire, ca o carte.