Univers de copil

Poezii patriotice de Mihai Eminescu

Despre tara, patrie, patriotism se pot spune multe. Dincolo de orice, sentimentul patriotic si poezia patriotica rezista, iar un exemplu graitor sunt creatiile lui Mihai Eminescu. Va trezentam cateva poezii patriotice scrise de poetul Mihai Eminescu.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie - Mihai Eminescu 

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mandri aste le nutresc;
Caci ramane stanca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormantul.
Spada ta de sange dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricoloare,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valtoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surazand,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,
Cand cu lampa-i zboara lumea luminand,
El pe sanu-ti vergin inca sa coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il strange-n brate, tu ii fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tanara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mandrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

La arme - Mihai Eminescu

Auzi! … Departe striga slabii
Si asupritii catre noi:
E glasul blandei Basarabii
Ajunsa-n ziua de apoi.
E sora noastra cea mezina,
Gemand sub cnutul de Calmuc,
Legata-n lanturi e-a ei mana,
De streang tarand-o ei o duc.
Murit-au? Poate numai doarme
Si-asteapta moartea de la cani?
La arme!
La arme dar Romani!

Pierit-au oare toti vultanii
Si soimii muntilor Carpati,
Voi, fii ai vechei Transilvanii,
Sunteti cu totul enervati.
Si suferiti in injosire
De la Brasov pan la Abrud,
Ca sa va tina in robire
Fino-Tatarul orb si crud.
Si nimeni lantul n-o sa farme,
Nu aveti inimi, n-aveti mani? …
La arme, la arme,
La arme, frati Romani.

Iar tu, iubita Bucovina,
Diamant din stema lui Stefan,
Ajuns-ai roaba si cadana
Pe mani murdare de jidan.
Rusinea ta nu are saman,
Pamantul sfant e pangarit …
Misel si idiot si faman
Cine-ar mai sta la suferit …
De-acuma trambiti de alarme!
Naltati stindardul sfant in mani,
La arme!
La arme dar Romani!

Pierduti sunteti pe Cris si Mures …
E moarte, e lesin, e somn?
Au Dragos nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-au frant a dusmanilor nouri,
N-au frant pe Lesi si pe Tatari,
Au Dragos, vanator de bouri,
N-o sa vaneze si maghiari?
Rusine pentru cel ce doarme,
Sculati ca sa nu muriti mani.
La arme,
La arme dar Romani!

Din laur nemuritoare ramuri,
O! tara, pune-n frunte azi,
Si-n tricolorul s-a lui flamuri
Sa-nfasuri pieptul tau viteaz,
Si smulge spada ta din teaca
Si-ti cheama toti copiii tai
Si la razboi cu dansii pleaca -
Cu fii de soimi si fii de zmei,
In valuri crunte sa se farme
Calmuci, tatari, dusmani, stapani …
La arme, la arme!
La arme, frati Romani!

Vezi si poezia Doina de Mihai Eminescu.