Univers de copil

A+ R A-


Poezii de iarnă pentru copii

 

poezii de iarna pentru copiiVezi câteva poezii de iarnă pentru copii. Sunt plăcute şi uşor de învăţat.

 

Iarna blajină de Tudor Arghezi
Iarna blajină
A intrat în voi, întâi, ca o lumină
Preacinstită, pomule,
Preagingaşe, omule.
A rămas de astă-vară
Luna-n crengile de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?

Buruienile sunt îmbrăcate
Şi încălţate
Cu târlici
De panglici.

În streaşinile mele
Vrăbiile au adus perini şi saltele.
Pisica bătrână
Şi-a pus ciorapii de lână,
Şi torcând pe neştiute
Din carâmbi şi căpute
S-a-mbrăcat cu tricou
Cenuşiu şi nou.

Toată lumea se joacă
De-a un fir de promoroacă,
De-a ţandăra, de-a cremene,
Vrând să fie-asemenea.

Floarea nu mai vrea să dea
Şi s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Şi soiuri de minciuni.
La jghiaburi, burlane şi ciuturi:
Vergele, mărgele şi ciucuri.
Melcul urduros
S-a făcut somnuros:
Dintr-un fel de pămânţel,
Pe care-l ştie numai el,
Şi cu un fel de meşteşug,
Şi-a făcut un fel de belciug
Sfredelit, găurit, învârtit –
Şi s-a zidit
Pe un an
Într-un fel de pantof, dintr-un fel de porţelan.

Toate taie, toate-nţeapă,
Din văzduh şi apă,
Şi presărat cu ghimpi mici
Pământul se ghemuie ca un arici.

 

 

Iarna de Nicolae Labiş
Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui …
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.

 

 

Iarna de George Coşbuc

Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, cand voieşte,
Peste rauri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.

Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Legenda Soarele si Luna

Legenda Soarele si Luna

Legenda Soarele si Luna Oamenii au incercat din cele mai vechi timpuri sa descifreze misterul celor doua principii cosmogonice, Soarele si Luna, creand intre ele diferite legaturi. Cele doua principii, diurn...

Emotivii in viata sociala

Emotivii in viata sociala

Emotivii in viata sociala Viata sociala constituie o lupta grea. Numai cei inzestrati de natura cu un temperament viguros reusesc sa se ridica si sa se mentina. Inteligenta singura nu este...

Privighetoarea de Hans Christi…

Privighetoarea de Hans Christian Andersen

Privighetoarea de Hans Christian Andersen Povestea Privighetoarea scrisă de Hans Christian Andersen în 1844 ne duce într-o lume fascinantă. Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri...

Superstitii de Florii si salci…

Superstitii de Florii si salcia de Florii simbol

Superstitii de Florii si salcia de Florii simbol   Afla cateva superstitii de Florii, precum si cateva informatii despre Florii si salcia de Florii - simbol pentru sarbatoarea de Florii.    Superstitii...

Igiena somnului de amiaza

Igiena somnului de amiaza

Igiena somnului de amiaza In acest articol dorim sa prezentam cateva informatii legate de somnul de dupa pranz. Chestiunea somnului, dupa cum se stie, e inca in dezbatere: unii...