Placenta – functiile, rolul si importanta ei in sarcina

Placenta este o anexa embrionara. Dar, sa vorbim despre functiile, rolul si importanta pe care il detine placenta in sarcina. Cand incepe procesul de implantare, invelisul extern al oului este reprezentat de un sincitiotrofoblast care contine lacune. In aceste lacune patrunde sangele matern. Substantele nutritive trec din sangele matern la embrion prin simpla difuziune. Aproximativ la 13 zile de la fecundatie se formeaza expansiuni ale sincitiotrofoblastului in care patrund celule trofoblastice si care au fost denumite vilozitati primare. Ulterior, structura vilozitatilor devine complicata prin patrunderea in axul lor a unui tesut mezenchimal si acum ele iau denumirea de vilozitati secundare. Vilozitatile se ramifica, iar in aceste ramuri apar vase de sange care se diferentiaza in vene si artere. Aceste vilozitati poarta de acum denumirea de vilozitati tertiare si ele sunt vizibile deja in ziua a 27-a de la fecundatie. Sangele din vasele materne aflate in peretele uterin se varsa prin ruperea peretilor vasculari inundand regiunea vilozitatilor coriale. Aceasta regiune a mucoasei uterine inc are s-au format lacuri de sange, impreuna cu vilozitatile coriale, schiteaza organul numit placenta. Placenta se contureaza in peretele uteric ca un organ de forma discoidala, prezentand doua fete: una orientata spre fat – fata letala – cealalta fata orientata catre peretele uterin – fata materna. Numele placentei vine de la grecescul plakuos, care inseamna turta, cozonac.

Vilozitatile coriale catre intra in structura placentei si care reprezinta placenta fetala au un perete celular invelit cu un strat de protoplasma in care sunt implantati nucleii, contituind in asa-numit sinctiu. In axul vilozitar se afla tesut mezenchimal precum si un vas de sange venos si altul alterial. Toate venele de la nivelul vilozitatilor converg in vase mari care ajung in embrion, iar de la embrion circulatia de intoarcere din vasele mari va fi inlesnita la nivelul vilozitatilor prin ramificatia arterelor. Se paote vorbi de o placenta definitiva, cand embrionul are doua luni (lungimea aproximativa a embrionului fiind de 30 de milimetri). Structura vilozitatilor mai sus descrisa dureaza pana in luna a 4-a de sarcina, apoi citotrofoblastul dispare la nivelul multor vilozitati, unde ramane numai peretele sincitial. Datorita acestui fapt, placenta devine mult mai permeabila.

Printre functiile cele mai importante ale placentei, mentionam in primul rand pe aceea de nutritie. Pana la stabilirea placentei, nutritia embrionului fusese asigurata mai intai de rezervele proprii ale oului (pana in ziua a 8-a), apoi de substantele rezultate prin descompunerea tesuturilor peretelui uterin in momentul inceperii implantarii. Odata cu formarea lacurilor de sange, substantele nutritive (zaharuri, grasimi, proteine, apa si sarurile minerale, vitaminele, etc.) necesare embrionului, trec din sangele matern in circulatia sanguina embrionara. Este vorba de o modalitate de nutritie a embrionului si apoi a fatului, care va fi folosita pana la nastere.

O functie tot atat de importanta este si aceea a excretiei. Produsele de excretie, cum sunt: ureea, amoniacul si substantele de degradare, rezultate in urma proceselor metabolice, aflate in sangele embrionului, ajunse la nivelul vilozitatilor coriale prin intermediul arteriolelor, strabat peretii acestora din urma si apoi peretii vilozitatilor coriale, ajungand in lacunele de sange materne. Placenta asigura si functia de respiratie. Oxigenul din sangele matern intra in circulatia embrionara, asigurand oxigenarea tesuturilor deoarece pulmonarii nu isi vor incepe functia lor respiratorie decat in momentul nasterii.

Placenta asigura asadar functiile stingent necesare intretinerii vietii dinaintea nasterii, dar rolul ei nu se limiteaza numai la atat. Asa de exemplu, i se atribuie si un rol protector exercitand o actiune de selectionare fata de substantele ce trec din organismul matern, devenind cu alte cuvinte mai putin permeabila fata de unele substante ce ar putea aduce prejudicii dezvoltarii embrionare. Totusi, prin placenta pot trece unele substante chimice si medicamentoase care pot avea o actiune nefavorabila asupra embrionului sau a fatului, precum si unele virusuri sau unii microbi. De aceea, se poate spune ca aceste boli se “mostenesc”, cum ar fi cazul sifilisului.

Un alt rol al placentei este acela de a secreta hormoni, prin aceasta devenind un organ endocric. Este o functie endocrina complexa, deoarece nu este vorba de un anumit hormon, ci de hormoni asemanatori cu ai multor glande endocrine din organism. Acesti hormoni, secretati la nivelul placentei, pe langa rolul lor in dezvoltarea organismului embio-fetal, favorizeaza in momentul nasterii expulzia fatului. Uneori, hormonii placentei pot echilibra organismul matern aflat intr-un deficit hormonal, dar nu e mai putina devarat ca tot ei sunt aceia care pot fi raspunzatori si de unele dezechilibre hormonale ale mamei.

In general, se poate afirma ca placenta este bine tolerata de organismul matern, constituind, impreuna cu fatul  o grefa straina. La nastere, placenta este expulzata cam la 30 de minute dupa expulzia fatului, avand circa 500 gr, un volum de 500 ml si un diametru de 15-18 cm. Peretele uterin se va reface prin aparitia unor noi straturi epiteliale, aceasta regenerare fiind asigurata de stratul bazal al peretelui uterin.

In cazurile unor variante, forma discoidala a placentei nu este pastrata, dupa cum nici insertia centrala a cordonului ombilical in regiunea placentei. Uneori se poate intampla ca la astere placenta sa nu se deslipeasca de pe peretele uterin (placenta acreta), lucrul intamplandu-se de altfel foarte rar. In asemenea cazuri trebuie intervenit chirurgical. Se mai pot intampla deslipiri inaintea nasterii, acest lucru provocand hemoragii uneori chiar grave sau avorturi spontane.

Unele aspecte patologice ale placentei pot fi cauzate de o involutie timpurie a placentei sau de o prindere anormala a acesteia de peretele uterin. De exemplu, o prindere in portiunea inferioara a uterului, deci o insertie joasa, denumita placenta previa, poate complica evolutia sarcinii sau nasterea.