Pinguinii - pasari acvatice

Denumirea de pinguini vine de la cuvantul latin pinguis care insemneaza gras si e pe drept cuvant, fiindca pinguinii au corpul lor acoperit cu prisosinta de o grasime oleioasa.

Aceste pasari traiesc mai cu seama in tarile friguroase. Nu degeaba pinguinii sunt pasari acvatice. Ele parasesc foarte rar marea si nu se arata pe tarm decat in timpul scoaterii oualor, afara numai daca vanturile puternice nu le silesc sa iasa la tarm.

Pe uscat pinguinii stau drept, rezemandu-se oarecum pe coada sau mai bine pe partea unde sunt asezate penele de la coada. Ei tin capul in sus si gatul intins, pe cand micile lor aripioare inainteaza ca doua brate. Cand pinguinii merg in cete de-a lungul unei stanci, ei seamana de departe cu niste soldati aliniati.

La anumite epoce ale anului, pinguinii se intrunesc pe tarm si pare ca se sfatuiesc intre dansii. Aceste adunari tin cate doua sau trei zile. Cand s-au inteles odata asupra obiectului in discutie, incep lucrul cu staruinta.

Pe un ses aproape de doua hectare, unul din pinguini trage cu ciocul patru linii, alcatuind un patrat, din care una din laturi paralela cu tarmul apei, ramane totdeauna deschisa, pentru a servi de intrare si de iesire. Apoi, cu ciocurile aduna pietre din imprejurimi, pe care le ingramadesc in afara de laturile patratului, construind astfel niste ziduri mici inzestrate cu cateva porti.

In timpul noptii aceste porti sunt pazite de sentinele, apoi intregul teren il impart in patrate destul de largi pentru a primi un numar de cuiburi, lasand un drum intre fiecare patrat. Un arhitect n-ar face mai bine.

Ceea ce este ciudat e faptul ca alte pasari, numite albatrosi, se unesc in epoca clocirii oualor cu pinguinii pentru a-si face cuiburile impreuna cu ei. Alaturi cu un cuib de pinguin se vede un cuib de albatros.

Tot poporul acesta de pasari, diferite prin conformatiunea corpului si a obiceiurilor, traieste in cei mai buni termeni de prietenie. Fiecare e ca la dansul acasa. Daca intamplator ar fi de facut vreo imputare, s-ar putea face pinguinului, ca iura cateodata cuibul vecinului sau albatros.

Alte pasari de mare vin, de asemenea, sa ceara ospitalitate de la aceasta mica republica de pasari. Cu voia stapanilor locului ele isi asaza cuiburile in patratele neocupate.

Femeia pinguinului nu face decat un ou si nu-1 paraseste decat pentru cateva momente. Barbatul o inlocuieste cand ea se duce sa-si caute hrana.

Aceste pasari sunt asa de numeroase in marile arctice, ca intr-o singura coborare, capitanul englez Mood a putut aduna 100.000 de oua de-ale acestor pasari.

Se deosebesc doua specii de pinguini:

· pinguinul comun (Alca torda) - de marimea unei rate - ce locuieste marile inghetate, trece cateodata pe coastele maritime ale nord-vestului Frantei si se reproduce in cateva insulite ale Normandiei.

· pinguinul brachypter - cu aripele scurte - numit marele pinguin (Alca impennis), care-i aproape cat o gasca de mare. El locuieste in marile inghetate si nu vine in Franta decat intamplator cand este adus de furtuni. Oul pinguinului este mult mai mare decat un ou de gaina si, mai mult decat atata, e mai mare decat oul oricarei pasari din familia galinaceelor.