Pielea vulpii sa nu o vinzi

Va oferim spre lectura poezia “Pielea vulpii sa nu o vinzi” scrisa de Daniel Tei.

Cuburi zeci, fotografii

Mici si mari, viu colorate,

Pe etajere aranjate,

Intr-un colt, la gradinita,

Stau cuminti o veverita,

Langa ea, o pasarea,

Sa le vada cine-o vrea;

Nu clipesc, sunt nemiscate,

Findca, de, sunt impaiate!

Voiniceii susotesc,

Stau pe ganduri, cumpanesc:

- Ce-ar fi, pentru gradinita,

In padure-n poienita,

Sa vanam cel mai de soi,

Un roscat, frumos vulpoi!?

- Si sa-l dam la impaiat! …

- Excelent, haaam! … Minunat!

Stiu eu unde-i, in zavoi,

Vizuina de vulpoi.

- Azorel, explica-ne,

Cum l-om prinde!? … Asta e!

- Fiindca stii, poveste veche,

E siret fara pereche.

- El o fi, eu nu zic ba,

Dar eu sunt si mai ceva!

- Pai sa-l prinzi, ma rog, cu ce?

- Pai … c-un sac din petice.

Dimineata, pe racoare,

Trei prieteni, pe carare,

Voinicica, Voinicel

Si, in frunte, Azorel

Au pornit-o spre zavoi,

Sa il prinda pe vulpoi;

Deci sa-i vina lui de hac

Si sa-l bage iute-n sac;

Un vulpoi de ei visat,

Gata, prins si … impaiat.

Azorel, taras, curand,

S-a oprit, adulmecand;

Si din nou, ca o felina,

S-a pornit spre vizuina …

Voiniceii au vazut

Sub un trunchi de brad cazut,

Printre crengi si radacini,

Si scanieti, si ceva spini,

O spartura, cam prea mica,

Poate pentru … o pisica.

Azorel, pe-un musuroi,

Special pentru vulpoi,

Pune-un ou, mai la vedere,

Drept momeala, cum se cere …

Stau toti in nemiscare,

Incordati, in asteptare;

Se privesc toti trei si tac

Si viseaza … vulpea-n sac.

Ce se-ntampla-m vizuina!? …

Ce sa fie!? … E ochi-plina;

Cu vulpoiul, vulpea lui,

Si-ntre-acestia, cei doi pui.

Si toti patru chicotesc,

Susotesc si mustacesc,

Caci, de mult, tatal vulpoi

I-a recunoscut pe eroi.

- Care va sa zica-asa,

Blana vor ei sa ne-o ia! …

Lasa, ca om mai vedea,

Cand o lectie le-om da!

Stau cei trei, tacut, la panda,

Ca vulpoiul sa il prinda,

Cand, deodata, incet rasare,

Printre spini, o coada mare …

- Vulpea, Voinicel, pazea! …

Uite-o colo, e chiar ea!

Azorele, prinde-o-n sac! …

Sare Voinicica, arc.

Sare ea, precum vedeti,

Buf! in tufa de scaieti,

Caci vulpoiul roscovan

Strecurandu-se usor,

A-nhatat-o de picior.

Si, deodata, dintre spini,

Dintre tufe, radacini,

Rade gros tata-vulpoi,

Rade vulpea; rad cei doi

Pui de vulpe, care-n cor,

N-au mai ras in viata lor;

Pui care-au facut, pe-ascuns,

Cum tatuca lor le-a spus:

La momentul potrivit,

La intrare au proptit

Scoarta de artar, asa ...

De trei palme si ceva,

Si pe care-astfel au scris,

Cu carbune negru-inchis:

Pielea vulpii sa n-o vinzi,

Pana ce pe ea n-o prinzi!