Obiceiuri de Anul Nou

Sarbatoare de prestigiu universal, desfasurata in rastimp de 24 ore pe tot globul, anul nou e una din putinele zile cand cineva isi poate permite toate sperantele. E atat de adanca aceasta convingere a unei primeniri desavarsite, a unei deosebiri definitive intre cee ace a fost si cee ace trebuie sa vina, incat nimeni nu se mai gandeste nicio clipa ca anul nou este un simplu accident astronomic pe scara mare a timpului in vesnica si neschimbata desfasurare. In scurgerea vremii, omul a simtit nevoia sa puna din cand in cand pontoane de oprire si speranta – Anul Nou.

La noi, sarbatoarea anului nou este sarbatoarea tineretului si a cantecului, a colindei, a micilor preocesiuni simbolice si a zgomotului. In stagiunea de teatru propular care incepe la 6 decembrie, din ziua Sfantului Niculae, si se incheie la Boboteaza, “plugusorul” si colindele de anul nou au loc de frunte.

Versurile clasice ale sorcovei si ale povestii lui Traian “care-ancalecat mai an, pe-un cal nazdravan” rasuna pe tot cuprinsul Romaniei. La sate, colindele de anul nou isi pastreaza intreaga varietate si putere de atractie. Orasele pierd insa, incetul cu incetul, aceste vechi obiceiuri ale urarilor anuale. Copiii nu le mai practica, se multumesc sa le asculte la radio sau sa le traiasca din cartile dracosului Ion Creanga, in paginile in care el povesteste aventurile prin care trebuia sa treaca un colindator pana sa-si umfle transta. Caci nu e de-ajuns sa canti

“Florile dalbe de mar,

Dati cu totii sa fim totii,

Noi nu colindam minciuni,

Sa ne dai nuci si aluni,

Ci sa ne masuri cu cana

Pana ne-om umple poala”

pentru ca traista sa se umple singura. Trebuie energie si putere de convingere ca sa infrunti inertia gospodarului – care desi mandru ca-I cinstesti casa cu colindul – Numara cam anevoie covrigii, merele si gologanii; trebuie energie ca sa invingi mormanele de zapada si rautatea cainilor, sau atacurile hraparete ale trupelor adverse de colindatori.

In fruntea obiceiurilor de Anul Nou, plugusorul nu lipseste de la un capat la altul al tarii. Tara de plugari, plugarii nu-si pot ura intre ei nimic mai bun decat o recolta bogata in anul care incepe. Originea plugusorului, cantat de copii sau de tineri, se pierde in negura vremurilor. Graul, simbol de belsug si fericire, imprastiat cu pumnul plin in tinda gospodarilor sau graul verde ce aminteste ogorul plin de sperante, sunt variante ale plugusorului clasic – colindat cu plug, cu boi si cu pocnitori de bici. Vasilca, acel colind cu un cap de porc, pare a fi de origine Indiana si ajuns la noi dupa cine stie cate peregrinari. La origine, Vasilca era o invocare a zeului, Siva, reprezentat in India printr-un cap de porc.