Moldova in timpul lui Stefan cel Mare si batalia de la Razboieni

Marea victorie obtinuta de Stefan cel Mare la Vaslui, mai numita si Batalia de la Podul Inalt, in ianuarie 1475, a aprins in sufletul lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, o puternica dorinta de razbunare. Cutezanta “ghiaurilor”, care infruntasera si nimicisera “ostile lui Allah”, nu putea sa raman nepedepsita. De aceea, dupa ce se va aduna o armata de 150.000 de oameni bine echipati, Mohamed se va indrepta spre mica tarisoara de la nordul gurilor Dunarii.

In aceste imprejurari grele, Stefan a cautat aliati, dar nu i-a gasit. A trebuit atunci sa se descurce singur in fata unui pericol care venea din trei parti: din sud Mohamed, din sud-vest Laiota-Basarab, iar din est tatarii pradalnici.

Pericolul otoman se apropia odata cu venirea zilelor fierbinti ale lui iulie 1476. In jurul datei de 10 ale acestei luni, pe valea Siretului, avand drept tinta Scaunul Sucevei, incepe inaintarea oastei lui Mahomed si a beglerbegului Soliman, cel infrant de Stefan cu un an inainte la Vaslui. In fata acestui puhoi de 150.000 de oameni, Stefan dispunea de circa 40.000 de ostasi, din care nu-i vor ramane decat 10.000, caci, din cauza atacurilor repetate ale tatarilor, Domnul le ingaduise ostasilor sai sa se retraga la casele lor pentru a-si apara avutul cum vor putea si vor sti mai bine … Cu cei 10.000 de ostasi si cu nadejdea ca-i va sosi la timp ajutorul promis de Matei Corvin, Stefan cel Mare isi va organiza tabara militara pe un platou impadurit de pe Paraul Alb, la Valea Alba – Razboieni.

De aici, in caz de pericol, putea sa se retraga usor in adancul codrilor. Lupta se anunta de departe inegala, raportul de forte fiind, in mare, de 15/1 in favoarea turcilor, dar Stefan voia ca prin aceasta inclestare, decisiva pentru soarta tarii sale, sa diminueze mult din fortele dusmanului, pentru ca acesta sa nu mai aiba puterea necesara de lovire atunci cand va ajunge la Suceava.

Faptele ulterioare au confirmat pe deplin viziunea marelui domnitor roman. Desi turcii au continuat inaintarea, ei nu vor reusi sa intre in cetatea Sucevei. De astfel, nici dintre cetatile ramase mult in spatele armatei otomane nu vor fi prea multe cele care vor putea fi cucerite de dusman.

Rezistenta darza a acestor cetati, loviturile de manevra ale lui Stefan cel Mare, foametea si ciuma care faceau ravagii in randurile invadatorilor, apropierea oastei lui Matei Corvin l-au silit pe Mohamed sa se retraga peste Dunare. Un martor ocular spunea ca sultanul a parasit tara cu cetele sale “fara alta paguba pentru Moldova decat prada ce a adus cu sine, iar Stefan Voda a iesit din munti si calareste viteaz prin toata domnia sa”.