Moldova in timpul lui Ion Voda cel Cumplit

Dupa domnia glorioasa si stralucita a lui Stefan cel Mare, asupra Moldovei au venit iar vremuri tulburi. Luptele dintre marii boieri pentru domnie, schimbarile dese de domni si amestecul unor tari straine pricinuiau mult rau tarii. Mai apasatoare decat toate erau insa lacomia boierilor si jugul turcesc. Toate aceste greutati apasau pe umerii poporului.

Domnia lui Ion-Voda cel Cumplit

Lupta moldovenilor pentru libertate a fost dusa cu multa indarjire si in timpul lui Ion-Voda. Acesta a domnit putin, abia doi ani (1572-1574). Insa faptele lui, dragostea de tara si dorinta de a o elibera de turci l-au asezat printre conducatorii de seama ai poporului nostru.

Intai, Ion-Voda a cautat sa infranga trufia marilor boieri. Pe cei care s-au impotrivit la imbunatatirea vietii tarii i-a pedepsit cu moartea. Din aceasta pricina. Boierii l-au numit Ion-Voda “cel Cumplit”, adica cel aspru.

Poporul insa nu l-a socotit niciodata “cumplit”, ci drept si viteaz, calauzit de un gand maret: sa scape tara de asuprirea turceasca. Ca sa poata indeplini acest gand, Ion-Voda s-a inconjurat de slujitori alesi mai cu seama dintre oraseni si tarani.

Turcii au cerut ca Moldova sa plateasca un tribut de doua ori mai mare decat cel platit pana atunci. Dar Ion-Voda nu s-a supus. Sultanul a hotarat atunci sa-i ia domnia.

Luptele cu turcii

Poporul Moldovei s-a strans in jurul lui Ion-Voda si s-a pregatit de lupta. Au venit la oaste taranii, orasenii si boierii mici. Desi il urau de moarte pe Ion-Voda, boierii cei mari n-au avut incotri si au venit si ei pe campul de lupta. Le era teama ca poporul se va ridica impotriva lor.

Alaturi de ostirea Moldovei a venit sa lupte si o armata de cazari, tocmai din campiile Ucrainei.

Prima batalie cu turcii s-a dat la Jiliste, in apropiere de Focsani. Aici turcii au fost batuti si alungati peste Dunare.

In trufia lui, sultanul nu se putea impaca de fel cu asemenea infrangere. El a atacat din nou Moldova, cu o armata mult mai numeroasa.

Ion-Voda a trimis la Dunare o parte din oaste, condusa de un boier cu numele de Ieremia, cu porunca de a-i impiedica pe turci sa treaca fluviul. Ieremeia insa era un tradator. A primit bani de la turci si i-a lasat sa treaca Dunarea nestanjeniti. A mers apoi la Ion-Voda si l-a mintit ca turcii ar fi putini la numar si ca usor pot fi infranti. Turcii insa au venit puhoi, cata frunza si iarba.

Se spune ca un ostean l-a intrebat pe Ion Voda: “Ii vom numara in lupta!. S-a incins batalia cu aprindere. Oastea de tarani, ca si cazacii nadajduiau in biruinta. Dar boierii, in frunte cu tradatorul Ieremia, si-au pus pana la capat fapta lor nelegiuita. In toiul luptei, au parasit oastea Moldovei si, ca niste misei, au trecut de partea turcilor.

Jertfa lui Ion Voda

Armata Moldovei se imputinase mult in urma tradarii boierilor, dar tot nu s-a dat batuta. Taranii si orasenii de credinta, erau hotarati sa-si dea viata pentru apararea tarii.

Doua zile moldovenii si cazacii au luptat cu inversunare. Desi li se terminasera proviziile, iar ploaia le udase praful de pusca, moldovenii si cazacii n-au incetat lupta decat atunci cand turcii le-au promis ca le va cruta viata.

Turcii nu s-au tinut insa de cuvant. Ostenii moldoveni si cazaci au fost macelariti pana la unul. Lui Ion-Voda i-au nascocit o pedeapsa groaznica. L-au legat de doua camile si le-au manat, pe una intr-o parte si pe alta in cealalta. Astfel, Ion-Voda a fost sfasiat in bucati.

Jertfa lui, ca si a ostenilor moldoveni si cazaci, n-a fost insa zadarnica. Ea a facut sa creasca ura poporului fata de asupritori si nadejdea ca va veni, odata, ziua libertatii.