Univers de copil

A+ R A-


Legenda Rândunicăi  

A fost odată o babă şi un moşneag care nu aveau copii. Ei doreau din tot sufletul să aibă unul măcar. Pentru aceasta ei au umblat pe la toate babele din sat şi pe la toţi vrăjitorii, dar totul fu în zadar.

Într-o zi, baba s-a hotărât să ia un copil de la o femeie săracă din sat care avea mai mulţi. Dar această femeie, nu vru să îi dea nici unul, căci îşi iubea foarte mult copiii.

Într-o Duminică, baba s-a dus cu moşneagul la biserică şi a lăsat nedereticat în casă, căci se sculase târziu. Când au venit, marea le-a fost mirarea pentru că au găsit aranjat totul. Nu ştiau ce să creadă, dar se gândiră că poate tot ei au făcut şi au uitat. A doua Duminică au păţit tot aşa. Dar, a treia Duminică, ei s-au întors foarte repede înapoi. Uitându-se pe fereastră au văzut nuca deschisă, iar o fată foarte frumoasă deretica în casă. Moşneagul a ascuns repede cojile de nucă, apoi a spus fetei că rămâne a lor. Ea nu vru întâi cu nici un chip şi cerea mereu cojile de nucă. Bătrânul nu voi să i le dea şi ea se învoi să rămână fiica lor.

O păzeau ca pe ochii din cap, căci era foarte frumoasă şi le era tare dragă. Din cauză că flăcăii din sat începură să se învârtească împrejurul casei lui, moşneagul a ridicat un gard foarte înalt, ca să nu poată privi nimeni înăuntru.

Într-o seară, când bătrânii stăteau afară şi se uita la stele, fata le-a spus povestea ei: ea era fiica Soarelui şi se căsătorise cu Luceafărul. Dar ei nu-i plăcea, căci el pleca tot timpul de acasă. Ea fugi înapoi la Soare, dar Luceafărul o găsi. Atunci fugi pe pământ prefăcându-se într-o nucă şi a găsit-o moşneagul.

Pe când ea îşi povestea viaţa sa, bătrânilor, Luceafărul o văzu şi se porni imediat după ea, transformat într-un tânăr. Când ajunse în satul ei, dădu o masă mare şi spuse că fiecare părinte, care va veni cu fata, va bea gratis. Făcu şi un scrânciob şi chemă pe fete să se suie în el.

Bătrânii se duseseră şi ei cu fata, pe care o chema Rândunica, şi cu toate că ea nu voia să se suie în scrânciob, căci parcă presimţea ceva, ei o făcură să se suie.

Luceafărul, atât aştepta. Imediat dădu drumul scrânciobului şi se înălţă cu Rândunica. Atunci ea îl rugă să o lase să îşi arunce rochia pe pământ, ca amintire bătrânilor. El se învoi, dar ca ea să nu îşi dea şi ea drumul, o legă la gât cu brâul său roşu. Însă Rândunica se smunci tare şi căzu şi ea.

Rochia ei se prefăcu în frumoasele floricele rochiţi de rândunele, iar ea în rândunică. De atunci îşi face cuibul lângă casa oamenilor şi e roşie la gât din cauză că a fost legată cu brâul roşu al Luceafărului.

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Tezaure regasite Aurul indonez…

Tezaure regasite Aurul indonezian

Tezaure regasite - Aurul indonezian In Indonezia – tara aurului si a vulcanilor – pretiosul metal mai poate fi gasit, uneori, si pe sub straturile de lava. Asa de exemplu, nu...

Planse de colorat cu flori de …

Planse de colorat cu flori de liliac

Planse de colorat cu flori de liliac   Primavara si parfumul ei este sinonima cu liliacul, o floare atat de gingasa si frumos inmiresmata. Liliacul provine din sud-estul Europei si este simbolul...

Cand nu ai incredere in tine

Cand nu ai incredere in tine

Cand nu ai incredere in tine Va oferim spre lectura povestea “Cand nu ai incredere in tine” scrisa de Victor Sivetidis.

Puisori de Paste planse de col…

Puisori de Paste planse de colorat

Puisori de Paste - planse de colorat   Puisorii, atat de gingasi si fragili, fac parte din simbolurile care insotesc Pastele. Prin dragalasenia lor, puisorii de Paste transmit afectiune. Ca niste bulgarasi...

Macaraua

Macaraua

Macaraua Va oferim spre lectura poezia “Macaraua” scrisa de Ian Carek, o traducere de Ana Aura Babeanu. Macaraua mi se-arata Ca o pasare-nfoiata … - Scuza-ma pentru deranj: Ce-ai in plisc?