Univers de copil

A+ R A-


Legenda Rândunicăi  

A fost odată o babă şi un moşneag care nu aveau copii. Ei doreau din tot sufletul să aibă unul măcar. Pentru aceasta ei au umblat pe la toate babele din sat şi pe la toţi vrăjitorii, dar totul fu în zadar.

Într-o zi, baba s-a hotărât să ia un copil de la o femeie săracă din sat care avea mai mulţi. Dar această femeie, nu vru să îi dea nici unul, căci îşi iubea foarte mult copiii.

Într-o Duminică, baba s-a dus cu moşneagul la biserică şi a lăsat nedereticat în casă, căci se sculase târziu. Când au venit, marea le-a fost mirarea pentru că au găsit aranjat totul. Nu ştiau ce să creadă, dar se gândiră că poate tot ei au făcut şi au uitat. A doua Duminică au păţit tot aşa. Dar, a treia Duminică, ei s-au întors foarte repede înapoi. Uitându-se pe fereastră au văzut nuca deschisă, iar o fată foarte frumoasă deretica în casă. Moşneagul a ascuns repede cojile de nucă, apoi a spus fetei că rămâne a lor. Ea nu vru întâi cu nici un chip şi cerea mereu cojile de nucă. Bătrânul nu voi să i le dea şi ea se învoi să rămână fiica lor.

O păzeau ca pe ochii din cap, căci era foarte frumoasă şi le era tare dragă. Din cauză că flăcăii din sat începură să se învârtească împrejurul casei lui, moşneagul a ridicat un gard foarte înalt, ca să nu poată privi nimeni înăuntru.

Într-o seară, când bătrânii stăteau afară şi se uita la stele, fata le-a spus povestea ei: ea era fiica Soarelui şi se căsătorise cu Luceafărul. Dar ei nu-i plăcea, căci el pleca tot timpul de acasă. Ea fugi înapoi la Soare, dar Luceafărul o găsi. Atunci fugi pe pământ prefăcându-se într-o nucă şi a găsit-o moşneagul.

Pe când ea îşi povestea viaţa sa, bătrânilor, Luceafărul o văzu şi se porni imediat după ea, transformat într-un tânăr. Când ajunse în satul ei, dădu o masă mare şi spuse că fiecare părinte, care va veni cu fata, va bea gratis. Făcu şi un scrânciob şi chemă pe fete să se suie în el.

Bătrânii se duseseră şi ei cu fata, pe care o chema Rândunica, şi cu toate că ea nu voia să se suie în scrânciob, căci parcă presimţea ceva, ei o făcură să se suie.

Luceafărul, atât aştepta. Imediat dădu drumul scrânciobului şi se înălţă cu Rândunica. Atunci ea îl rugă să o lase să îşi arunce rochia pe pământ, ca amintire bătrânilor. El se învoi, dar ca ea să nu îşi dea şi ea drumul, o legă la gât cu brâul său roşu. Însă Rândunica se smunci tare şi căzu şi ea.

Rochia ei se prefăcu în frumoasele floricele rochiţi de rândunele, iar ea în rândunică. De atunci îşi face cuibul lângă casa oamenilor şi e roşie la gât din cauză că a fost legată cu brâul roşu al Luceafărului.

 

Addthis

Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Mesaje si felicitari originale…

Mesaje si felicitari originale de Sf Valentin

Mesaje si felicitari originale de Sf Valentin   Pe 14 februarie sarbatorim iubirea si orice gest, cat de marunt, are o incarcatura emotionala ridicata. Aceasta e ziua de Sfantul Valentin, din ce...

Iancu la Tebea Vasile Seicaru

Iancu la Tebea Vasile Seicaru

Iancu la Tebea - Vasile Seicaru   Va prezentam versurile si muzica pentru cantecul patriotic romanesc “Iancu la Tebea”. Versurile apartin lui Adrian Paunescu, iar muzica apartine lui Vasile Seicaru.   Iancu la Tebea...

Mesterul zidar

Mesterul zidar

Mesterul zidar Va oferim spre lectura poezia “Mesterul zidar” scrisa de Vasile Manuceanu. Zidu-i un abecedar, Iata mesterul zidar Are-n calimara var …

Fabricarea hartiei

Fabricarea hartiei

Fabricarea hartiei Hartia se fabrica din celuloza. Cea mai insemnata materi bruta pentru fabricarea hartiei sunt fibrele de in de canepa si bumbac, de aceea fabricarea hartiei se face din zdrente...

Maimutele poezie

Maimutele poezie

Maimutele - poezie Va oferim spre lectura poezia “Maimutele”, scrisa de Constantin Scripca. Zambitoare, jucause, Puse pe harjoana, iata, Patru maimutici Ghiduse, Fac nazbatii, ziua...