Univers de copil

A+ R A-


Legenda mierlei

 

Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulţumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văducei începea foarte des să-i cânte. Şi Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.

Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.

Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuţele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.

Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice:
- Bună fetiţă, mama ta  a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristeţea.

 

Din viata maimutelor

Din viata maimutelor

Din viata maimutelor Se considera ca maimutele sunt foarte bune mame, in special cand traiesc in mediul lor natural. Scoase din conditia lor, ele isi pierd incet-incet deprinderile instinctive. Intr-o gradina...

Legenda margaretei

Legenda margaretei

Legenda margaretei Simbol al simplitatii, prospetimii si puritatii, margaretele sunt un adevarat compliment adus frumusetii. In crestinism, margareta este considerata a fi floarea Sfintei Maria Magdalena, fiind numita si "magdalena" sau...

In crang privighetori ne dau b…

In crang privighetori ne dau binete

In crang privighetori ne dau binete Va oferim spre lectura poezia "In crang privighetori ne dau binete" scrisa de Elena Dragos. In crang privighetori ne...

Sfantul Gheorghe 2016

Sfantul Gheorghe 2016

Sfantul Gheorghe 2016 Pe 23 aprilie 2016 il sarbatorim pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Acesta este unul din cei mai cunoscuti aparatori ai credintei crestine si multe biserici au...

Floarea Papucul doamnei Cyprip…

Floarea Papucul doamnei Cypripedium calceolus

Floarea Papucul doamnei – Cypripedium calceolus Papucul doamnei (Cypripedium calceolus) este o specie foarte rara de orhidee, o floare rara in Romania, avand un aspect delicat si o paleta de culori...