Univers de copil

A+ R A-


Legenda bradului sau a pomului darurilor

legenda braduluiSe povesteşte că aduci când Dumnezeu a creat lumea a ajuns la un moment dat să creeze şi lumea pomilor. Fiecărui copac Dumnezeu i-a dăruit o mulţime de lucruri bune şi frumoase. Merii şi perii au fost încărcaţi cu fructe care de care mai gustoase şi mai frumoase, cireşul a primit cele dintâi fructe ale verii, a creat vişinele pentru sora cireşului. Un alt pom a primit minunatele nuci. Fiecare pom de-a lungul şi de-a latul pământului a primit câte ceva şi era fericit.

Doar bradul, era trist că veşmântul lui întunecat nu atrăgea pe nimeni şi toţi râdeau de frunzele lui ca acele şi de cucuruzul lui ţepos. Şi-ar fi dorit şi el să aibă fructe pe el, să stea în apropierea oamenilor şi să fie iubit. Necăjit că nici cucuruzul, nici răşina lui mirositoare nu se pot asemăna cu fructele celorlalţi pomi şi nu ademenesc pe ni­menea, s-a hotărât să plece din lumea pomilor şi să se retragă singur, în pădure, pe vârful munţilor. Acolo a început bradul să-şi ducă traiul lui, plângând uneori în taină.

Şi cum Dumnezeu nu rămâne niciodată neimpresiont de lacrimi şi tristeţe, văzând râsul răutăcios al pomilor rodi­tori şi lacrimile sincere ale bradului cuminte, a decis să meargă să vorbească cu el.

Ajungând în vârful muntelui, Dumnezeu i-a spus bradului aşa:

- Nu mai fi trist dragă Bradule. E adevărat că ţie nu ţi-am dat fructe dar voi face în aşa fel încât şi tu să fii mulţumit şi fericit.

Aşa a trecut şi vara şi toamna. Bradul aştepta răbdător să se întâmple ceea ce Dumnezeu îi promisese. Şi a venit iarna. Toţi pomii şi-au pierdut nu numai fructele frumoase şi ademenitoare, ci şi întreaga bogăţie a frun­zelor. Acum toţi pomii erau cu ramurile goale şi triste, în bătaia gerului şi a vântului. Toţi râdeau acum de sărăcia lor.

Doar Bradul, în vârful muntelui, era verde şi falnic, nepăsător la asprimea iernii.

Trecu timpul şi trecu. Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat în om, născându-se din trupul neprihănit al Fecioarei Maria. Şi pentru că magii şi împăraţii de la răsărit, au venit să aducă daruri împăratului lumii, au dorit să le împodobească şi cu ramuri verzi. Şi pentru că era iarnă, n-au găsit decât bradul, care îşi păstrase veşmântul verde.

Astfel, ei i-au adus în dar copilului Isus un brăduţ verde, pe care au atârnat darurile, aprinzând şi lumânări într-însul.

De atunci există obiceiul, la noi la români cât şi la alte popoare, al împodobirii bradului de Crăciun.

Bradul a ajuns astfel să fie iubit de oameni şi în special de copii, care aşteaptă cu nerăbdare în fiecare an Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

 

Citeşte şi:

http://www.universdecopil.ro/Legenda-bradului.html

http://www.interferente.ro/Legenda-bradului-de-Craciun.html

http://www.universdecopil.ro/Legenda-betelei-si-a-ghirlandelor-de-Craciun.html

http://www.universdecopil.ro/Bradul-de-Craciun-curiozitati.html

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Poezii despre fulgii de nea si…

Poezii despre fulgii de nea si omul de zapada

Poezii despre fulgii de nea si omul de zapada   A sosit iarna. Copiii ies cu mic cu mare afara, la zapada, bucurandu-se de magia si farmecul anotimpului iarna, cu albul ei,...

Bunici si nepoti

Bunici si nepoti

  Bunici si nepoti   Toti copiii sunt frumosi si toti bunicii din lume sunt buni. Intr-un sens relatia copil-bunic este mai fireasca decat relatia parinte-copil fiindca numai batranii sunt in stare de...

Sacul amniotic si lichidul amn…

Sacul amniotic si lichidul amniotic

Sacul amniotic si lichidul amniotic Vezicula amniotica (sacul amniotic) reprezinta o alta anexa embrionara care se stabileste de timpuriu ca o capacitate ce apare in masa de celule ce alcatuieste butonul...

Poezii de toamna de Octavian G…

Poezii de toamna de Octavian Goga

Poezii de toamna de Octavian Goga   Coboara toamna … de Octavian Goga Coboara toamna-ncet din slava,Naframa galbena-i rasareSi peste varfuri de dumbravaIi flutura departe-n zare.

Zbor peste padurea noastra

Zbor peste padurea noastra

Zbor peste padurea noastra Va oferim spre lectura poezia “Zbor” scrisa de Emilia Caldararu. Luna pune alb pe ceruri Si pe casa, si pe sura. Cine oare-n noaptea asta Sa mai doarma sa...