Instinctul de migrare al somonilor marini catre locul nasterii

Pentru biologi, faptul ca somonii nascuti in apele dulci traiesc o parte din viata lor in aceste ape este un fapt bine cunoscut.

Dupa un timp mai scurt sau mai lung – variind cu specia si cu conditiile naturale ale locului – somonii migreaza in apa marii, in zona creveteor rosii, unde isi completeaza dezvoltarea sexuala si apoi se reintorc in apee dulci pentru a-si depune ouale.

Sunt specii care dupa depunerea icrelor mor – cum e Oncorhynchus – pe cand altele isi reincep ciclul vital de cateva ori – cum e Salmo Gaiardueri sau Salmo salar.

S-a observat ca majoritatea somonilor migratori se reintorc in apele dulci in care au fost nascuti si in foarte rare cazuri trec in ape foarte indepartate de locul nasterii.

Biologii au cautat sa explice acest fenomen interesant si in acest scop au emis o teorie.

Explicatia ar consta in regresiunea marilor mezozoice.

Speciile exclusiv marine – cum ar fi heringul – din cauza acestei regresiuni marine, au fost silite sa se apropie de litoral si sa patrunda mai tarziu in interiorul apelor salmastre sau dulci in care se trassformase apa sarata a marii.

Cu timpul, regresiunea marilor accentuandu-se si mai mult, somonii au fost obigati sa treaca in apele dulci continentale.

Intoarcerea acestor pesti in apele marine se facea pe parcursul vailor submarine ale vechilor fluvii.

Acestei teorii i se opun insa rezultatele obtinute in mod practic.

Somonii marcati, pescuiti in largul marii, nu se gaseau niciodata langa estuarele fluviilor natale – cum ar fi fost normal dupa teoria enuntata – ci la distante considerabile, deci explicarea migratiunii somonilor devine un fenomen mult mai complex decat s-ar parea la prima vedere.

Ceea ce se poate spune insa cu toata siguranta este faptul ca somonii urmeaza – in sens invers – acelasi drum pe care –au facut in prima tinerete.