Univers de copil

A+ R A-


Imparatul si asa zisii prieteni - poezie

Imparatul si asa zisii prieteni poezieO poezie scrisa de Luminita Dadalau despre prietenii falsi.

Cic-a fost odata intr-o-mparatie

Cand si-n care parte, nimeni nu mai stie

Un stapan pe cinste, drept, deloc fudul,

Bun cu toti supusii insa ... cam credul.

Intr-o zi-mparatul dete sfoara-n tara,

C-ar dori sa-si vada prietenii-ntr-o seara

Sa le multumeasca pentru prietenie

Si-i chema pe dansii la o sindrofie.

Cand veni sorocul sa se intalneasca

Se umplu de prieteni casa-mparateasca

Pana si ograda si ograzi vecine

Devenira, seara toate arhipline.

Bucuros stapanul ospata de zor

Fericit ca are prieteni un popor

Dar, trecand pe-acolo un supus batran

Spuse cu sfiala bunului stapan.

- Cine sunt acestia toti, Maria-Ta?

- Prieteni-mi, fireste, voia-i ospata

Cine-n lumina asta nu e fericit

Daca stie „sigur” cat e de iubit?

- Sa ma ierti, stapane, daca indraznesc

De a lor iubire sa ma indoiesc ...

Pune-i la-ncercare, negresit, chiar maine

Si-ai sa vezi atuncia cati vor mai ramane!

Se-ntrista-mparatul dar, dorind sa stie,

Care-i adevarul in imparatie

Asculta batranul care-ntreaga viata

Nu-i ceruse sprijin niciun cap de ata.

Astepta sa treaca timp cat se cuvine

Si-i lasa sa creada ca nu-i e prea bine

C-ar dori sa lase tot prin testament

Prietenilor, sigur, fiindc-asa e drept!

Prietenii tintira toti spre tronul gol

Care mai de care il dorira

Si, crezand stapanul un neputincios

Care nu mai poate fi de vreun folos.

Nu-i sarira iute oti in ajutor

Cum spera-mparatul de la dumnealor,

Ci-i pandira-ntruna pasnicul sfarsit

Sa-l ajute vreunul, nici ca s-au gandit!

Se facu-mparatul mort pe jumatate

Si-si vazu amicii uneltind in spate

Gata sa-l “ajute” granita s-o treaca

“Daca nu mai moare, sa-l zolim oleaca!”

Dezgustat de atata nerecunostinta

De fatarnicie si nesabuinta

Ridica-mparatul spada catre ei

- Voi imi sunteti priteni, voi, supusii mei?!

Cand avui nevoie de-un pahar cu apa

V-ati unit cu totii sa ma dati in groapa,

Cand speram sa capat sprijin si-ajutor

Nu-mi puserati unul pasul in obor!

Am trai o viata orb parca-ntre voi

V-am facut palate, v-am scos din nevoi

Cand v-am pus la masa ati venit gramada

Nu-ncapeati in casa nici chiar in ograda.

Asta-i prietenia cea devarata?

Asta vi-i credinta, inima “curata?”

Mare vi-i minciuna, suflete pitici,

Am acum dovada cat sunteti de mici!

Invata-mparatul, cam tarziu ce-i drept

Caci prin experienta devii intelept,

Prietenii sa-i numeri, sigur, e mai bine

Cand ai tu nevoie, ci nu ei, de tine.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Obiceiuri de Anul Nou

Obiceiuri de Anul Nou

Obiceiuri de Anul Nou Sarbatoare de prestigiu universal, desfasurata in rastimp de 24 ore pe tot globul, anul nou e una din putinele zile cand cineva isi poate permite toate...

Quilling arta rularii hartiei

Quilling arta rularii hartiei

Quilling - arta rularii hartiei   Se pare ca acest mestesug a aparut in Egiptul antic, insa pe atunci nu putea fi vorba de rularea hartiei, ci mai degraba de papirus. In...

Viata poporului din Transilvan…

Viata poporului din Transilvania in preajma rascoalei

Viata poporului din Transilvania in preajma rascoalei Se cunoaste felul de trai si intamplarile mai de seama din Tara Romaneasca si din Moldova. Dorim sa prezentam in cele ce...

Fabula Albinele si ursul

Fabula Albinele si ursul

Fabula - Albinele si ursul Fabula “Albinele si ursul” de Fay Andras (1786-1864)   In scorbura unui copac, S-a asezat un stup de-albine, Si-un urs greoi precum un sac Tot astepta, gandind in sine: “Ce miere...

Povestea Fat Frumos din lacrim…

Povestea Fat Frumos din lacrima de Mihai Eminescu

Povestea Fat-Frumos din lacrima de Mihai Eminescu   In vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decat in germenii viitorului, pe cand Dumnezeu calca inca cu picioarele sale...