Hiperfoliculinemia sau hiperestrogenismul

Hiperfoliculinemia sau hiperestrogenismul, sindrom caracterizat prin valorile crescute ale estrogenilor, se poate intalni atat la fetite cat si la femeia adulta, sau in preclimax si se evidentiaza printr-o serie de simptome clinice ce insotesc valorile crescute ale fenolsteroizilor urinari (principala forma de eliminare a foliculinei din organism). Etiologia este multipla iar literatura de specialitate clasifica hiperestrogenismul in trei grupe: organo-lezional (de secretie); functional si metabolic; tisular (de receptie).

Hiperestrogenismul organo-lezional (de secretie) apare in diferite afectiuni ale sferei genitale feminine (ovar degenerat sclero-chistic, folicul persistent, tumori ale granuloasei) sau in afectiuni ale altor glande endocrine, ca, de exemplu, tumori ale cortico-suprarenalei, avand consecinta hipersecretia de estrogeni. In alte cazuri, hiperfoliculinemie in traume psihice. Daca sindromul de hiperfoliculinemie apare in copilarie el se manifesta clinic printr-un sindrom de pseudopubertate precoce. Daca se instaleaza dupa pubertate, el evolueaza cu tulburari de ciclu menstrual, amenorei urmate apoi de metroragii rebele la tratamentul conservativ. In premenopauza, sindromul de hiperfoliculinemie se manifesta, de asemenea, prin menometroragii. In toate cazurile raclajul bioptic si hemostatic facut ne evidentiaza o mucoasa ingrosata, cu aspect de hiperplazie glandulo-chistica.

Hiperestrogenismul functional si metabolic apare ca o consecinta a dereglarilor sistemului hipotalamo-hipofizar (creste FSH si scade LH). Foarte frecvent la femeia adulta, el se datoreaza diferitelor procese patalogice ale organelor cu rol in metabolismul general (hepatite), care au drept consecinta perturbarea procesului de metabolizare a hormonilor estrogeni. Se poate vorbi si de un hiperestrogenim rebel, prin cresterea pragului de eliminare a foliculinei prin urina.

Hiperestrogenismul tisular (de receptie) apare ca urmare a hipersensibilitatii periferice a receptorilor (vagin, san).

Intalnim in practica medicala un sindrom care apare odata cu ovulatia – “criza intermenstruala”. Aceasta se caracterizeaza prin dureri localizate in fosele iliace, cu iradiere in lombe, ce apar intre ziua a 12-a si a 16-a a ciclului, uneori persistand pana la menstruatie. Durerea se insoteste de o mica hemoragie. Se poate asocia cu mastodinie, migrene sau eruprii cutanate (acnee, prurit) si greturi sau varsaturi. Tot ca un raspuns la hiperfoliculinemia prezenta, mai amintim si asa-zisa “mastodinie”. Aceasta este o stare de tensiune mamara dureroasa ce apare la femei premenstrual, in urma unei receptivitati mamare crescute fata de estrogeni. Tensiunea mamara dureroasa poate fi localizata intr-un anumit sector sau la toata mamela, uneori durerea iradiind spre membrul superior si gat. Deoarece sistemul endocrin este un tot unitar, hiperfoliculinemia se insoteste si de tulburari endocrine extraovariene (hipotiroidism), cazuri in care, pe langa metroragii, se asociaza si edemele (retentia de lichide).

De asemenea, hiperfoliculinemia poate produce hipocalcemie, astfel explicandu-se accesele tetanice premenstruale.

Trebuie sa evidentiem faptul ca hiperestrogenismul intretine dischineziile biliare, precum si accidentele hemoragice neurologice.

Pentru a pune diagnosticul de hiperfoliculinemie este necesara dozarea estrogenilor din urina pe 24 de ore (frecvent se dozeaza fenosteroizii sau estrogenii totali). Aceste date le vom corobora cu investigarea principalilor receptori (vagin, endometru), precum si cu simptomele subiective prezentate de bolnava. In tulburarile de ciclu mentrual (menometroragii) raclajul bioptic efectuat evidentiaza hiperplazia glandulo-chistica a endometrului.

Din punct de vedere evolutiv, hiperfoliculinemia poate evolua acut (mai ales in formele organice) si cronic. In formele cronice distingem patru stadii evolutive: neurogen (dereglari in sistemul hipotalamo-hipofizo-ovarian); umoral (se evidentiaza valorile crescute de estrogeni); proliferativ-visceral (evidentiat prin hiperplazia endometrului, hipertrofia sanilor, hiperostoza) si stadiul oncologic (adenocarcinomul mamar si endometrial, forme maligne in care hiperestrogenismul a fost evidentiat).

Cat priveste tratamentul, acesta trebuie sa fie etiologic. Astfel, in cazurile de ovarita sclero-chistica la femei tinere si adulte, vom recomanda conduita chirurgicala cat mai conservatoare (ovarectomie partiala). La o varsta mai avansata, interventia va fi mai larga (extirparea chistelor ovariene). In metroragie (hiperfoliculinemia de secretie) raclajul cavitatii uterine se impune, pentru a indeparta mucoasa bolnava hipertrofica. Abia apoi vom administra un tratament hormonal.

In functie de felul hiperestrogenismului, se poate asocia medicatie individualizata: hepatotropa, vitaminoterapie etc.

Ca si orice afectiune, si in hiperfoliculinemie putem lua masuri profilactice. Prezentarea femeilor la controalele ginecologice preventive, chiar si a fetitelor cu tulburari minore, usureaza punerea in evidenta a manifestarilor precoce ale sindromului de hiperfoliculinemie. Detectarea din timp a tumorilor chistice ovariene poate sa reduca mult procentul de interventii chirurgicale radicale asupra sferei genitale. In toate cazurile, terapia trebuie instituita numai de medicul specialist ginecolog in colaborare cu cel endocrinolog. Aceasta terapie va fi individualizata de la caz la caz.