Gandacelul si zatul de cafea

Va oferim spre lectura poezia “Gandacelul si zatul de cafea”, pe versuri de Florin Costinescu, iar ilustratia apartine lui Octavia Taralunga.

Bea bunicul o cafea

Stand la umbra: uite-asa!

Bea si soarbe cu nesat

Pana ajunge chiar la jat!

N-am stiut, ma rog frumos,

Zatul ca-i periculos …

Numai ce privesc in el

Ca si vad in gandacel!

Cum cazuse, greu de spus,

Cred ca din vazduh, de sus,

Ca-nota ca un sarman

Sa ajunga la liman.

Insa zatul cel perfid

Isi spusese: “Il ucid!”

Altfel nu se explica

Faptul ca il afunda.

A tot dat din aripioare,

Dar nu mai putea sa zboare,

Ud si negru de urat,

Se-nfundase pan’ la gat.

Cand sa-si traga piciorusul

Il tinea alunecusul,

Cand sa-si salte aripioara

Mai grea ii parea povara!

Nu mai stau sa mai socot,

C-un bat de chibrit il scot,

Nici nu pot sa vi-l descriu

Pricajit si pirpiriu ..

Par-ar fi un spiridus!

Pari, sa-i fac intai un dus,

Si apoi cu un prosop

Sa-i dau apa strop cu strop.

Zis-facut! Il duc in baie

Si sub dus il tin in ploaie.

Dar, cat numar pan’ la zece,

Ce aud? Vai, e apa rece!

Ca sa fie multumit

Pun apa la “potrivit”

Si numai ce vocea-si drege,

Uite-asa, asa, mai merge!

Din bolnav si vai de el

Deveni iar … gandacel.

Dac-ar fi de-acum uscat,

S-ar putea visa zburat …

Fara graba il deretec,

Il usuc, ii pun si-un petec

Si apoi ii dau plecarea

Cum s-ar spune … decolarea!

Dar il rog sa tina minte

Si sa traga-nvataminte.

Pun si-un semn! De l-o vedea!

“Stop! Pericol de cafea!”