Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 

Addthis

Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

De ce versuri pentru copii mic…

De ce versuri pentru copii mici

De ce? - versuri pentru copii mici Va oferim spre lectura poezia “De ce?” scrisa de Natalia Posa. De ce toarce-asa pisica? Becul, sus, de...

La tarmul Marii Negre

La tarmul Marii Negre

La tarmul Marii Negre Va oferim spre lectura poezia “Tarmul marii”. La o margine de tara Unde ape mugitoare Inspumeaza sub faleze Sa dea florilor...

Pinguinii pasari acvatice

Pinguinii pasari acvatice

Pinguinii - pasari acvatice Denumirea de pinguini vine de la cuvantul latin pinguis care insemneaza gras si e pe drept cuvant, fiindca pinguinii au corpul lor acoperit cu prisosinta...

Statiunea turistica montana St…

Statiunea turistica montana Stana de Vale

Statiunea turistica montana Stana de Vale Stana de Vale este o statiune turistica montana, mai exact o statiune climatica alpina, situata la 1102 m altitudine, situata in creierul...

Unde e casa bunicii

Unde e casa bunicii

Unde e casa bunicii? Va oferim spre lectura poezia „Unde e casa bunicii?” scrisa de Crasnaru Daniela. Casa bunicii Miroase a var proaspat Si a...