Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Fabula marului

Fabula marului

Fabula marului   Va oferim spre lectura “Fabula marului” scrisa de Mircea Manolescu.   Sta marul pe tijghea lang-o gutuie Putin cam scofalcita si galbuie Un ionatan rotund si sanatos ... - Eu, draga, zise marul cel...

Astazi s a nascut Hristos

Astazi s-a nascut Hristos Afla versuri colinde - Astazi s-a nascut Hristos.   Astazi s-a nascut Hristos,Mesia, chip luminos,Laudati si cantati,Si va bucurati.

Pepenele rosu beneficii pentru…

Pepenele rosu beneficii pentru sanatate si intrebuintari medicale

Pepenele rosu - beneficii pentru sanatate si intrebuintari medicale Pepenele rosu este fructul racoritor al zilelor caduroase de vara, cu beneficii pentru sanatate si intrebuintari medicale din...

Maramures straveche vatra daci…

Maramures straveche vatra dacica

Maramures - straveche vatra dacica Straveche vatra dacica, ramasa in afara cuceririlor romane, dar influentata intens de cultura si civilizatia Romei, depresiunea Maramuresului pastreaza in istorie, pe langa gloria unei asemenea...

Pasarea maiastra

Pasarea maiastra

Pasarea maiastra Va oferim spre lectura povestea “Pasarea maiastra” scrisa de Al. Gheorghiu Pogonesti. Odata, un baietel privea la maica-sa care indesa intr-o boccea mancare si hainute. Deodata, o intreba: - Mamuco,...