Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Ochii si alimentatia corecta

Ochii si alimentatia corecta

Ochii si alimentatia corecta Antioxidantii, vitaminele si flavonoidele sunt substante de care ochii nostri au nevoie urgenta pentru ca vederea sa nu fie vatamata. O alimentatie corecta reduce procesul...

In crang privighetori ne dau b…

In crang privighetori ne dau binete

In crang privighetori ne dau binete Va oferim spre lectura poezia "In crang privighetori ne dau binete" scrisa de Elena Dragos. In crang privighetori ne...

Padurea

Padurea

Padurea Din timpuri stravechi, padurile reprezinta una din sursele cele mai pretioase, nu numai pentru ca ele furnizeaza materii prime de mare insemnatate, ci si pentru ca agriculturii ii este indispensabila...

Imprejurimile si Manastirea Vo…

Imprejurimile si Manastirea Voronet descriere literara

Imprejurimile si Manastirea Voronet - descriere literara […] Trasura trece Garla Morilor, care se strecura limpede pe prund, ea rataceste pe locuri bolovanoase, unde fiecare drumet are alt drum,...

Copaci infloriti primavara pla…

Copaci infloriti primavara planse de colorat

Copaci infloriti primavara - planse de colorat   Primavara vine cu veselie, cu ciripit de pasarele dar si cu incantatoarele miresme ale copacilor infloriti. Natura e imbracata intr-o haina de sarbatoare si...