Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Balada despre curtea casei

Balada despre curtea casei

Balada despre curtea casei   Iata poezia “Balada despre curtea casei” scrisa de Traian Iancu.   Multe vietuitoare traiesc in curte, pe langa casa, Closca cea cu puii de aur … Si-o zburatoare! … Cea mai...

Legenda intemeierii Romei

Legenda intemeierii Romei

Legenda intemeierii Romei   Intemeierea Romei a fost si este un subiect controversat si indelung dezbatut de-a lungul timpului de istorici. Ei considera ca istoria si realitatea nu pot fi separate de...

Iritatia produsa de scutece la…

Iritatia produsa de scutece la bebelusi

Iritatia produsa de scutece la bebelusi Copilul tau are nevoie de scutece si pampers atunci cand e micut. Intrucat doresti ce e mai bun pentru el, atunci cand apare ceva nou...

Chihlimbarul intre legenda si …

Chihlimbarul intre legenda si realitate

Chihlimbarul - intre legenda si realitate O legenda a tarilor batice spune ca Freya, zeita dragostei si a fertilitatii, care avea o mare slabiciune pentru bijuterii, a zarit intr-o zi, cand...

Poezia Vantul

Poezia Vantul

Poezia - Vantul   Va oferim spre lectura poezia “Vantul”. Versurile apartine Nataliei Posa, iar ilustratia e semnata Stela Cretu.   Umbla mosul pretutindeni Insa nimenea nu-i vede Decat parul lui cand galben, Aramiu, cand alb, cand...