Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

24 ianuarie sarbatoarea unirii

24 ianuarie sarbatoarea unirii

24 ianuarie - sarbatoarea unirii Dupa revolutia tinerilor patrioti romani de la 1848, dupa glorioasele zile de la 17 martie, 11 iunie, 13 septembrie, dupa sangeroasa inabusire a revolutiei nationalistilor romani,...

Corul privighetoarelor

Corul privighetoarelor

Corul privighetoarelor     Va oferim spre lectura poezia “Corul” scrisa de Veronica Porumbacu.           Are Sora mea mai mare Glasul De privighetoare. Cata Ca vin langa...

Felicitari si mesaje de iubire…

Felicitari si mesaje de iubire de Dragobete

Felicitari si mesaje de iubire de Dragobete    Pe 24 februarie sarbatorim iubirea in stil romanesc. E sarbatoarea de Dragobete, deci ... iubim romaneste. Intrucat dorim sa venim in ajutorul vostru, daca...

Si pestii si molustele fac can…

Si pestii si molustele fac cancer

Si pestii si molustele fac cancer Medicii si zoologii au stabilit ca pestii si molustele pot suferi de cancer. Doua lucruri interesante, urmeaza a fi studiate. In primul rand, cel putin...

Udatul fetelor obicei de Paste…

Udatul fetelor obicei de Paste ilustrat in legenda

Udatul fetelor - obicei de Paste ilustrat in legenda Udatul de Paste/Stropitul de Paste e o datina straveche, un obicei de Paste vechi, ce dainuie in unele parti...