Fabula marului

Va oferim spre lectura “Fabula marului” scrisa de Mircea Manolescu.

Sta marul pe tijghea lang-o gutuie

Putin cam scofalcita si galbuie

Un ionatan rotund si sanatos ...

- Eu, draga, zise marul cel frumos,

Din veacuri multe ce-au trecut

Sunt fructul cel mai binecunoscut

Si implicit in traiul omenesc ...

Spre pilda, daca stau si ma gandesc

Pe Eva si Adam i-au alungat

Din Rai pentru un simplu mar mancat.

Tot marul a starnit intreaga sfada

Si-acel razboi cantat in Iliada.

Iar Wilhelm Tell, cu arcul sau de soi,

Ar fi ramas obscur fara de noi.

Chiar legea gravitatiei, se stie,

Ca mi se datoreaza, practic, mie

Caci eu cazand din creanga-n aratura

I-am dat lui Newton legea mura-n gura.

In basme am un rol primordial

Si-s pentru pictori fructul ideal,

Cand vor sa faca o natura moarta ...

... Pe cand gutuia ... cum sa spun ... ma iarta,

Nu vreau sa te jignesc, dar s-ar parea

Ca este buna numai de peltea.

Si marul nostru rase sanatos

In coaja lui de Ionatan frumos.

Tot mai radea, cand a fost cumparat

De-o gospodina care l-a mancat.

Astfel

Morala trasa e fireasca:

Asa se trece gloria lumeasca.