Univers de copil

Fabula - Cainele si catelul de Grigore Alexandrescu

In povestioara in versuri, fabula “Cainele si catelul”, Grigore Alexandrescu povesteste o intamlare din lumea animalelor, prezentata sub forma unui mic spectacol cu trei personaje: dulaul Samson, catelul Samurache si “un bou oarecare”.

"Cat imi sunt de urate unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntamplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste.
Cat pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Caine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra."
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare.
Catelul Samurache, ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mandrie, nici capricii desarte,
S-apropie indata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
"Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,
Si sentimentul vostru il cinstesc, fratii mei."
- "Noi, fratii tai? raspunse Samson plin de manie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?"
- "Dar ziceati..." - "Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei."
Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.

Naratiunea este simpla si incepe cu afirmatiile pretentioase si nesincere ale dulaului Samson despre egalitate intre toate “dobitoacele”. Afisand, in discutie cu boul, o falsa modestie si condamnand in mod fatarnic mandria unor animale pentru originea lor nobila, isi schimba insa brusc comportamentul la interventia frateasca a catelului Samurache, care se dovedeste prea leste increzator in spusele dulaului.

In acest fel autoul dezvaluie contrastul intre ceea ce sunt in realitate unii oameni si ceea ce vor sa para, din dorinta de a patrunde intr-o alta lume, spre folosul lor personal. Ei ii nesocotesc pe cei simpli si naivi, din nijlocul carora incearca sa se ridice. Grigore Alexandrescu evidentiaza astfel categorii de personaje opuse, care i-au retinut atentia in acea perioada.

“Cainele si catelul” contine elemente caracteristice limbii vorbite, replici vii, naturale si o invatatura finala sub forma de concluzie, care cuprinde intelesul intregii poezii.