Univers de copil

A+ R A-


Drumetie in Tara Vrancei

Tara Vrancei, leaganul Mioritei, tara invaluita de veacuri in abur de legenda … Vrancea, “tara celor sapte munti” este, cum spune pe drept cuvant balada, “o gura de rai”.

Asezata la rascrucea a trei tinuturi romanesti – Moldova, Transilvania si Muntenia – ea are un relief plin de pitoresc. In orice parte iti indrepti pasii, vei ramane uimit de generozitatea cu care natura a impodobit aceste stravechi meleaguri. Fie ca te afli sus, pe crestele zimtuite ale muntilor, de unde privirea se poate pravali in hauri infioratoare sau poate zbura in voie spre Moldova, Alba-Iulia sau Baragan, fie ca te afli in valea unui paraias limpede ce coboara de pe culmile abrupte si misuna de pastravi, te stapaneste dorinta de a zabovi si de a te bucura din plin de toate aceste frumuseti ce se gasesc aici de sute si mii de ani.

Drumetie in Tara Vrancei

De jos, de unde urcusul abia incepe, in zorii aburosi, cand soarele revarsa primele raze peste uriasii de piatra, cand ciocarlia da glas primelor triluri in vazduhul proaspat al zilei de iulie, se vad paduri imense de brazi ce ne ascund minunatiile savarsite cu atata armonie de natura.

O poteca batatorita de ciobani serpuie pe malul unei ape ce, in primele ceasuri ale diminetii, apare stralucitoare la coturi, licarind ca niste ochiuri de sticla printre tufisurile de la tarm.

Dintr-o data, insa, urmand fara incetare paraul, intri in umbra racoroasa a padurii. Din loc in loc, daca iubesti frumosul, poti vedea poienite smaltuite cu albastrele, caprioarele cu puii lor pascand linistea si ridicand infiorate capetele la orice miscare si zgomot.

Brazii se raresc, apoi raman in urma. Poteca strabate o pasune intinsa, peste care soarele isi revarsa prinosul caldurii.

Dupa o cale lunga, sub dogoarea soarelui, intri intr-o vale adanca, dar ingusta si, urmand mai departe drumul, te pierzi din nou printre arbori, ocolind prapastii din ce in ce mai dese, in care vegetatia e mai saraca. Te pierzi printre stacile colturoase ale prapastiei, iar zgomotul monoton al unei caderi de apa iti face cunoscuta vecinatatea cascadei. Intr-adevar, un suvoi de apa se arunca de pe culmea unui bolovan enorm intr-o adancitura plina de pietris, umezit de miile de stropi imprastiati de valuri limpezi.

Poteca face mai apoi cateva coturi si se indreapta spre o vale, din mijlocul careia se vad ridicandu-se in vazduhul inca incins de caldura toropitoare a zilei fuioare de fum albastui. E vorba de o asezare de ciobani spre care duce in drum ingust, batatorit de piciorul omului. Peste toate aceste bijuterii, in curand o sa coboare linistea profunda, infiorata, din cand in cand, de ecourile tainice ale padurii. Langa vatra pe care dansau gratios flacari domoale, le ghicesti pe toate in intuneric …

Poezii de iarna scrise de Vasi…

Poezii de iarna scrise de Vasile Alecsandri

Poezii de iarnă scrise de Vasile Alecsandri Vă prezentăm câteva poezii de iarnă scrise de Vasile Alecsandri, creatorul pastelului românesc. Iată câteva poezii despre iarnă.

Poezii pentru copii de Anul No…

Poezii pentru copii de Anul Nou

Poezii pentru copii de Anul Nou   Va oferim spre lectura cateva poezii pentru copii de Anul Nou scrise de Emilia Plugaru. Acestea au tematica specifica sarbatorilor de iarna, iar copiii de...

Frezii felicitari si imagini a…

Frezii felicitari si imagini animate

Frezii - felicitari si imagini animate Freziile sunt simbol al misterului si al fascinatiei dar si al suavitatii, fragilitatii si inocentei. Sunt originare din Africa meridionala si numele lor este un...

August luna soarelui si a bucu…

August luna soarelui si a bucuriei

August - luna soarelui si a bucuriei Luna august este sub semnul soarelui. Un soare ceva mai bland, dar puternic, menit sa ajute pantele sa se maturizeze si sa...

Ariciul poezie

Ariciul poezie

Ariciul - poezie   Iata poezia “Ariciul” scrisa de Gabriel Iuga.   Un arici micut, cu tepi A pornit-o pe carare Ziua in amiaza mare Printre fluturi, printre serpi.