Divinizarea imparatilor

Obiceiul de a diviniza pe imparati a luat nastere in Orient. Din Orient a trecut la greci in epoca lor de decadenta si de la greci la romani. De altfel, romanii zeficasera ca si celelalte popoare pe vechii lor regi; chiar Romulus, fondatorul orasului lor, fusese zeificat si adorat sub numele de Quirinus. Dupa Romulus aceasta apoteoza n-a mai fost acordata decat lui Cesar.

La fiecare victorie senatul nascocia pentru el onoruri noi. Dupa ce a epuizat onorurile omenesti, a nascocit onoruri divine, a facut din el un semizeu; s-a dat numele lui unei luni a anului, se serba ziua sa de nastere, se faceau pentru el rugaciuni publice, se adora imaginea lui in temple etc. La urma a fost socotit ca un adevarat zeu, cac dupa moarte a fost adorat sub numele de Divus Iulius si a devenit, alaturi de Quirinus, protectorul statului roman. Pe locul unde fusese ars cadavrul sau i s-a ridicat un templu.

August cand a ajuns in fruntea statului a permis sa fie divinizat in provincii, dar n-a ingaduit acelasi lucru in Roma; cel mult a permis sa fie invocat ca geniu bun, ca spirit protector. Cat a trait, n-a voit sa i se ridice nici temple, nici altare. Poetii insa nu puteau sa astepte moartea imparatului pentru a-l zeifica. Vergilius a cantat cat dintai apoteoza anticipata a lui August.

In provincii ii placea sa fie adorat alaturi de Dea Roma si acest cult a servit sa propage puterea romana printre natiunile barbare unde existau o multime de temple, altare, ridicate in onoarea lui. Chiar si in Roma cu toata opunerea sa era foarte adorat; luna sextilis primise numele sau si prima zi a acestei luni ii fusese consacrata etc.

Dupa moarte a fost declarat Divus de catre Senat si a fost inmormantat intr-un mod care de atunci a devenit traditional pentru imparatii urmatori. I s-au ridicat doua temple, si s-a format pentru ingrijirea cultului sau, un colegiu de 21 preoti, numiti Sodales Augustales, trasi la sorti din familiile cele mai mari din Roma.

Aceasta zeificare s-a intins si asupra sotiei sale Livia, numita Diva Augusta.

Tiberiu a refuzat si el onorurile divine la Roma, dar cu atat mai mult a tinut sa fie respectata sfintenia tatalui sau. Caligula din contra s-a lasat in voia adulatiilor celor mai ridicole. Cu moartea lui Nero se stinge Gens Iulia si vine la tron familia Flavia. Vespasian nu punea mare pret pe divinitatea sa, insa nu tot asa a facut fiul sau Titus, are creeaza un colegiu, Sodales Flaviales, pentru cultul tatalui sau.

Pe Domitian, Senatul a refuzat sa-l treaca dupa moarte in randul zeilor, insa Traian reinnoieste traditia divinizand pe Nerva, tatal sau adoptiv, si el insusi primi de la Adran onoruri mari dupa moarte. Pentru cultul imparatilor Antonini se formeaza un nou colegiu de preoti, Sodales Antoniani.

Ceremonia zeificarii se facea in modul urmator: dupa ce senatul decreta apoteoza, corpul era pus in cosciug; deasupra cosciugului se punea o imagine de ceara care reprezenta pe defunct. Cosciugul era pus pe un rug, in forma de piramida, ornat cu ghirlande etc. Se da foc rugului si, in timpul arderii, zboara din partea superioara a lui un vultur, care se ridica spre cer, simbol al sufletului care isi ia zborul la zei. Un senator a afirmat chiar prin juramant, ca a vazut pe August urcand la cer, cum fusese odinioara vazut si Romulus.