Despre educatie - un precursor

Fenelon (1651-1715) si-a facut ucenicia intr-o scoala in care o atentie speciala se dadea educatiei fetelor. In aceasta scoala si-a format el convingerea ca educatia acestora era neglijata; de aceea, a urmarit sa puna la indemana mamelor o lucrare speciala despre educatia acestora.

Cu toate ca realizeaza mai multe lucrari cu caracter educativ, ca “Aventurile lui Telemac” (1699), opera sa fundamentala ramane “Traite de l’education des filles”, scrisa in 1680, elaborata la rugamintea ducelui si ducesei de Beauvilliers, pentru educatia propriilor fiice. A fost tiparita mai tarziu, in 1687.

Pe mai multe din paginile sale, lucrarea abordeaza problemele educatiei in general. Fenelon atrage atentia adultilor asupra copilariei, asupra necesitatii de a respecta natura copilului. Instinctele nu vor fi combatute, ci numai bine indrumate. Sa se ofere copilului cat mai multa libertate de manifestare, iar procesul educational sa tina seama de nivelul de dezvoltare al acestuia. Astfel, la varsta cea mai frageda, cand influenta ce se exercita asupra copilului este deosebit de puternica, sa se faca apel mai putin la atentie si judecata – inca nedezvoltate – si mai mult la curiozitate – insusire caracteristica copilariei. Cunostintele ce se dobandesc vor satisface si stimula, si mai mult, curiozitatea.

Fenelon propune un sistem de instructie care sa-i ofere copilului posibilitatea de a cunoaste lucrurile intr-un mod cat mai agreabil. Copilul – este de parere Fenelon – nu trebuie sa traiasca sub apasarea grijii de a invata; pentru aceasta, educatorul ii va crea situatii care sa-i provoace curiozitatea si dorinta de a sti. Copilul va invata, jucandu-se.

In educatia morala – necesara sa inceapa la varsta frageda – Fenelon manifesta aceeasi grija fata de copil; sa nu i se ceara ceea ce ar depasi puterile sale, ceea ce l-ar putea lipsi de libertate, de bucurii. Educatia sa nu se intemeieze pe constrangere, pe cultivarea fricii.

Ideile lui Fenelon vizeaza, evident, nu numai educatia fetelor, ci educatia, in general, a copiilor. El a facut un pas inainte in intelegerea varstei copilariei, in intemeierea procesului de educatie pe cunoasterea naturii copilului.

In ceea ce priveste educatia fetelor, ganditorul francez pornea de la ideea ca, desi nu se bucura de forta fizica a barbatilor, femeile detin un rol important in societate prin inraurirea pe care ele o au asupra moravurilor bune sau rele ale lumii.

Daca atunci cand abordeaza problema educatiei in general Fenelon porneste de la particularitatile copilului, in momentul in care se ocupa de educatia fetelor are in vedere, in primul rand, trebuintele societatii. Fetelor le este necesara o instructie cu un continut mai bogat, pentru a putea face fata multiplelor lor indatoriri sociale. Atunci cand pune problema aprofundarii acestui continut, cere sa aiba in vedere trasaturile caracteristice ale naturii copilului, indeosebi forta cu care se manifesta curiozitarea sa.

Fara a se desprinde complet de prejudecatile epocii, care puneau femeile intr-o situatie de inferioritate fata de barbati, Fenelon aduce numeroase argumente in sprijinul instruirii lor corespuzatoare. Ignoranta – preciza el – genereaza numeroase defecte in randul femeilor: frivolitate, curiozitate indiscreta, placere pentru sovaiala etc. Care este continutul instructiunii pe care o propune pentru fete? Scris, citit, gramatica (pentru a-i invata pe copii sa vorbeasca corect), aritmetica (necesara conducerii gospodariei), “cateva reguli de capetenie ale dreptului” (pentru a sti ce acte sunt necesare in diverse imprejurari ale vietii), istoria antichitatii elene si latine (unde gasesc numeroase exemple de curaj si jertfa), istoria Frantei si a tarilor vecine. Este recomandata, de asemenea, lectura unor carti “profane”, a acelora care n-au insa “nimic primejdios pentru pasiuni”; este ingaduita citirea versurilor, instruirea in domeniul muzicii si picturii – toate, insa, subordonate necesitatilor de a cultiva virtutea. Dintre limbi, admite numai studiul latinei, si numai de catre fetele care dovedesc “judecata sanatoasa si purtare modesta” pentru a nu deveni vanitoase.

Planul de invatamant propus de Fenelon era superior celui existent in epoca sa. Acesta a fost adoptat de o serie de scoli, organizate in urma aparitiei operei “Educatia fetelor”. Un exemplu il constituie “Scoala pentru fete” deschisa de doamna Maintenon, in 1686, cu evidente tendinte progresiste.