De nu stii, nu te-apuca

Va oferim spre lectura poezia “De nu stii, nu te-apuca” scrisa de Daniel Tei. Ilustratia apartine Anei-Maria Buzea.

Iata, ies din gradinita

Un baiat si o fetita.

Ati ghicit, sunt ea si el:

Voinicica, Voinicel.

N-ajung bine, pan’ la colt,

Si, spre ei, latrand cu foc,

Vine iute un catel,

Nelipsitul Azorel:

- Ceasul nostru – nu si nu,

Nu mai zice azi: cu-cu!

Suparata-i Voinicica:

- Chiar deloc-deloc, nimica!? ...

- Ceasul-cuc!? ... Dar ce-i cu el?

Sare-n sus si Voinicel.

- Nu mai canta de la pranz!

- Zic sa-i dam putin ... sacaz!

Deci, in goana, Voinicel,

Voinicica si Azorel,

Se indreapta ... nu spre nuc,

- Unde nu e nici un cuc! -

Cucul-ceas, precum se stie,

Canta in sufragerie.

Au intrat toti trei in casa,

Trag un scaun, trag o masa ...

Voinicica si Azorel

Tin de scaun, Voinice

Urca-ajunge, nas in nas,

Cu tacutul cucu-ceas.

Mai intai, usor, discret,

In usita bate-ncet:

-Hei, tu, Cuc, sunt Voinicel,

Iesi afara putintel,

Sa te-ntreb de nu cumva

Esti bolnav ori altceva! ...

Cei trei spera ca, doar-doar,

Cucul o iesi afar’!

- Ham! Nu vrea sa se arate!

- Lasa, ca-l invat eu carte!

Zise Voinicel si pac!

Ii dadu un bobornac.

Stau, asteapta-un semn, un talc,

Cucul, insa, tace ... malc!

- Pentru ca ne-ai suparat,

Haide jos, la reparat!

Il desprinde din perete

Si, incet, pe indelete,

Vrand sa-l dea celorlalti doi

Mai facand un pas ‘napoi,

Cade-n gol ca un butuc,

Buf! Cu tot cu ceasul cuc!

- Fir-ai tu sa fii de cuc!

Zice Voinicel nauc,

Cred c-ai dat azi de bucluc!