Cuza Voda - povestire

Va oferim spre lectura povestirea Cuza-Voda scrisa de Mihail Sadoveanu, cuprinsa in volumul “Povestiri de sara”.

- Acu, intr-un rand, veneam de la moara ... Si era asa intru amurg. Mergeam pe langa boi si eram pe-aproape de jilarie. Iaca, aud in urma zurgalai, intorc capul, vad o trasura cu doi cai. De pe capra, mana un roman cu suman si cu caciula de oaie. Ma gandesc: “Aista nu-i boier mare … nu mai trag caru cu doua roate in sant … nu mai bat boii degeaba …”. Cand m-ajunge trasura din urma, intorc iar capul. Vad intr-insa un negustor. Era imbracat cu straie de siac calugaresc. Se uita el la mine si zice:

- Noroc bun, bade!

- Multamim domnilor voastra!

- Cum ii zice satului istuia?

- Dumbraveni, zic.

Incepe el pe urma sa ma intrebe cine stapaneste satul, cine-i primar, si altele. Vizitiul oprise caii. Daca am vazut, m-am oprit si eu cu carul. Zice negustorul:

- Cum o duceti cu boierul?

- „Da, domnule”, zic, „daca cel ce-ar intreba ar sti, n-ar mai intreba … Boieru-i boier si noi suntem tarani … Ce putem noi face?”

El a facut asa: „Hm!”. Pe urma s-a uitat la mine asa, parca jalnic, s-a spus:

- Bade! amara si stropita cu lacrimi e painea pe care o mananca norodul!

Ma uit eu la dansul. „Ce are negustorul ista”, ma gandesc, „de sta de vorba cu mine?”

Graieste el iar:

- Da’ cu vornicul cum o duceti?

- „Apoi, domnule”, zic, „vornicul e ridicat dintre-ai nostri ... El ne arde si ne frige ... Iaca, eu am platit birul o data, si el mi-l cere a doua oara ... Spune ca daca nu platesc, imi ia boii ...”

- Asa?

- Asa!

- „Apoi”, zice el, „este o vorba”. Zice: „Cine ti-a scos ochii? - Frate-meu. - Aha! de-aceea ti i-a scos asa de adanc ...”

Eu stam si ma uitam la el. Da’ avea el un glas asa de bland si se uita asa la mine, c-am inceput si eu a-i spune de-ale noastre, dintre multele pe care le induram. Si zic eu: „Dreptatea noastra cea veche, „domnule, demult ii moarta, iar Voda nimica nu stie.”

A zambit atunci negustorul. Pe urma ne-am luat noi s-am intrat in sat. Era sara acuma. Si vornicul iese de-acasa sa se duca la crasma. Zic:

- Iaca vornicul!

Se da jos atuncea negustorul din trasura si opreste pe vornic.

- „Adevarat e”, zice, „ca dumneata, vornice, iei doua biruri de la oameni? Nu-s ei de o lege si de un neam cu dumneata? Cum de faci asemenea lucru?”

- „Da’ cine esti dumneata?” striga vornicul. „Sa-ti arati indreptarile. Ce ai a ma intreba? Doar stiu ca nu esti ispravnicul ori Voda ...”

- Ba-s Voda!, a zis zambind negustorul. Si cum m-am uitat cu ochii holbati la el, l-am cunoscut ca-i Voda si a cunoscut si vornicul.