Copilul ananasului - basm

Va oferim spre lectura un basm ce provine din Africa, mai exact Guineea.

Traia odata o pereche de oameni care isi dorisera mult un copil si nu-l dobandisera. In durerea ei, sotia se duse la o femeie batrana din sat sa-i ceara ajutorul. Aceasta ii spuse:

- Ia-o pe drumul care se intinde drept in fata ta si dupa ce ai strabatut o buna bucata ai sa ajungi la o rascruce. Apuc-o spre stanga si vei da peste o livada plina de ananasi. Unul din acestia iti va spune: “Culege-ma! Culege-ma!”, dar tu nu culege din acesta, ci din cel care-ti va spune “Nu ma culege, nu ma culege!”. Ia ananasul acasa si ascunde-l in spatele caldarii voastre de apa. In trei zile ai sa auzi tipand “Mama, mama” si vei gasi un copil in spatele caldarii. Ia-l si sa fie al vostru.

Femeia facu intocmai cum o invatase batrana. Trecusera trei zile cand se trezi strigata “Mama, mama!” si gasi un copilas de toata frumusetea in spatele vasului cu apa. Il lua in brate, il spala si il legana impreuna cu barbatul ei, pana ce copilul crescu si se putea avea nadejde in el.

Intr-o buna zi, cei doi soti plecara la camp, luand cu dansii si o fata care locuia cu ei si-i ajuta in gospodarie. Copilul ramase acasa, asezat intr-o baita cu apa si avand ca jucarie o plosca micuta. O vreme el freca si lustrui plosca, apoi o aseza pe o gramada mare de vreascuri ce se afla langa el.

Nu trecu mult si fata, pe care o chema Adene, se intoarse purtand o gramada de vreascuri pe cap. Obosita peste masura, ea arunca vreascurile peste vechea gramada de crengi uscate, fara sa vada plosca copilului. Jucaria lui se facu tandari. El vazuse insa cele intamplate si incepu sa planga. Adene se supara si-i spuse copilului:

- Ce faci atata galagie pentru nimic? Ce-ai patit? Oare sunt copiii de ananas atat de mofturosi?

Copilul se simti ranit de cuvintele Adenei si uitandu-se dupa mama si tatal lui incepu sa cante:

Adene cara un brat de vreascuri de foc,

Adene l-a lasat sa cada pe plosca mea,

Adene mi-a zis: N-ai decat sa ma spui, daca vrei,

Adene mi-a zis ca nu sunt un pui de om,

Adene mi-a spus ca sunt un copil de ananas

Asa ca ma duc in tara ananasilor, Adene, oh, Adene, Adene!

In vremea aceasta, tatal si mama copilului plecasera de la ferma si se indreptau spre casa. Auzind cantecul, se oprira sa-l asculte putin. Apoi pricepura ca asculta insusi glasul copilului lor, iar tatal incepu sa alerge cat il tineau picioarele spre locul de unde se deslusea cantecul. Pe masura ce alerga, auzea cantecul din ce in ce mai limpede si izbuti sa priceapa cuvintele. Ajungand acasa, intreba fata ce se intamplase, iar ea le raspunse ca nu se intamplase nimic, ca numai atunci copilasul iesise in fata portii. Din cantec tatal pricepu ca Adene il ranise cu vorbe urate si ca din pricina aceasta disparand fugise de la ei. Cum se uita el in toate partile, vazu copilul disparand la orizont. Dar copilul ajunsese la gradina de ananasi. Tatal mai izbuti doar sa-l prinsa de par, dar ramase cu un smoc in mana, caci copilasul insusi se facuse nevazut in arborele de ananas.

Smocul acela de par omul si-l lipi de piept si lipit a ramas.

Se spune ca de aceea barbatul are par pe piept.