Copilăria
Ce este copilăria?
Copilăria-i anotimpu-n care,
Când te trezeşti sau când adormi nu ştii
Şi când lumina-i fragedă ninsoare
Şi visul, zbor înalt de ciocârlii.
Când stai cu gândul dus într-o poveste
Cu Feţi-Frumoşi şi dalbe Cosânzene
Şi ploaie-albastră ca un basm se cerne
Şi-atuncea tot copilăria este.
Iar când la şcoală tabla neagră-ţi pare
Un zmeu cu ochii răi că ai uitat,
Unde se pune semnul de-ntrebare
Şi-nvăţătoru-i tare supărat …
Copilăria e … şi-o scapi din mână
Ca pe un şoim ce ştie zborul bine
Şi te ridici prin vremi mai sus de ea,
De unde rechemând-o, nu mai vine.
Copilăria
Copilăria este un cuib frumos de vise
În care doar o dată încap cu-adevărat,
Cu cântece şi jocuri şi cu poveşti promise,
Cu râsul şi cu plânsul, cu gândul meu curat.
Aici vin anotimpuri cu tainice comori
Şi păsări minunate să-mi cânte-ntâia oară,
Aici trăiesc de-a pururi grădinile cu flori
Şi dorul de lumină cu mine se măsoară.
Aici vin căprioare cu roua să se-adape
Când soarele se-ascunde în ramuri de cais,
Aici se joacă peştii în limpezimi de ape,
Cu stelele şi luna în nopţile de vis.
Copilăria este un joc de-a căutarea
Pe care doar o dată îl joc cu cei din jur,
E râsul şi izvorul, e muntele şi marea,
E cântecul iubirii ameţitor şi pur.
Copilăria este o pulbere de stele,
Pe care doar o dată o port pe fruntea mea
Şi care mă îndeamnă să mă întrec cu ele
Şi să mă simt în zborul acestui joc, o stea.
Nimic nu e posibil în vise şi în viaţă,
Fără acestea toate cuprinse la un loc,
Copilăria mea e şcoala ce mă-nvaţă
Că jocul este viaţă, dar viaţa nu e joc.
Leagăn pentru toată copilăria
de Adrian Păunescu
Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.
Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.
Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.
Trupul tău fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.
La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.
Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tăi sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.
Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.
Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi visează bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.
Pat de răchită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.
Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.
Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepţi ca astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.
Lumea ta, copilărie
Lumea ta, copilărie,
Cea mai dragă dintre toate,
Are zmee de hârtie
Şi creioane colorate.
Lumea ta, copilărie,
Cântă, joacă,
Versuri ştie,
Soarele o scânteiază,
Plai de dor o priveghează.
Cer de pace o-nconjoară,
Glas de păsări, flori de vară,
Brâu de ape cristaline,
Zbor de harnice albine.
Mângâie cu razele tale, soare
Mângâie cu razele tale, soare,
Copilăria mea ca o floare,
Joacă-te cu mine, lumină,
Şi fă-mi bucuria deplină.
Priveşte în grădinile mele,
Copacii au frunze de stele,
Iar susurul lin de izvor
E cânt de iubire şi dor.
Mângâie cu razele tale, soare,
Copilăria mea ca o floare,
În cuibul iubirii de pace
Copiii vor toţi să se joace.
- 02/09/2011 22:48 - Toamna Demostene Botez
- 02/09/2011 22:44 - Toamna Octavian Goga
- 02/09/2011 10:16 - Rapsodii de toamna - George Toparceanu
- 01/09/2011 13:26 - Balada unui greier mic de George Topirceanu
- 30/08/2011 00:46 - Poezii despre vara pentru copii
- 16/07/2011 17:59 - Poezii de vara pentru copii