Univers de copil

A+ R A-


Ciocarlia si puii in primul lor zbor spre soare

Ciocarlia si puii in primul lor zbor spre soareVa oferim spre lectura povestirea “Spre soare” scrisa de Al. Popescu.

El mergea in fiecare zi aproape, acolo la capatul viei, unde erau claditi, stransi gramada, lastarii de vita uscati, unde descoperise inca din primavara, odata cand a mers cu tatal sau, un cuib in gramada de curmatura. “Ia sa vad, n-or fi si ousoare?” - si-a zis atunci. Cuibul era gol, parasit, si Andrei dintr-un inceput a vrut sa-l culeaga de pe locul lui si sa-l puna pe cap, sa se joace, sa-i dea drumul pe apa, in iaz, sa pluteasca. “Lasa-l, de ce nu-l lasi acolo – ii zice tatal lui. Poate ca pasarea are sa se intoarca la el.”

Era un cuib de ciocarlie sau s-ar fi puttu sa fie cuibul altor pasari. Dar in alta zi Andrei vazu ca de acolo isi lua zborul o pasare mica si care nu zbura pe o creanga la un copac din jur sau sa se aseze pe un arac din vie, ci se ridica inalt si incepu sa cante, urcand tot mai sus, spre soare. “I-auzi ciocariile!” – zise tatal, oprindu-se o clipa din sapat in jurul butasilor. Pe atunci mugurii pe lastari abia se desfaceau, frunzele nu erau mai mari decat aripa de albine. Apoi, intr-un timp, ciocarlia, pe care Andrei se obisnuise s-o vada mereu urcand, de mai multe ori pe zi, isi lua zborul tot mai rar, si el crezu ca o sa fie bolnava. “Nu, cred ca are ousoare in cuib si are sa scoata pui.” – i-a spus tatal lui Andrei si nu l-a lasat pe copil sa se apropie. “N-o speria” si Andrei, cand vazu pe acolo catelul, dand tarcoale gramezii de curmatura, latrand, il goni, si era ca si cand lui i s-ar fi dat in grija sa pazeasca si sa nu tulbure linistea ciocarliei.

Andrei mergea mereu cu tatal sau la vie, lastarii crescusera, dadusera multe frunze si apoi bobocii de floare, si cand via inflori toata coasta aceea de deal zumzuia a albine. Dar Andrei statea tot pe la capatul de sus al viei si intr-una din acele zile striga: “Taticule, taticule, vino sa vezi!” “Si-a luat zborul ciocarlia?” – intreba el. “Nu, vino sa vezi!” Din cuibul acele din curmatura urcau, unul dupa altul, puii in primul lor zbor. Si Andrei s-ar fi asteptat ca ei sa zboare pe aproape, incercandu-si aripile, sa se aseze pe o creanga de copac sau in grau, dar puii, zburand intr-un joc de copil, in “salturi”, urcau mai sus, mai sus, urmand ciocarlia, care-i chema, cu cantecul ei, spre soare.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Revolutia din 1848 in Transilv…

Revolutia din 1848 in Transilvania

Revolutia din 1848 in Transilvania   In Transilvania viata poporului era coplesita de greutati tot mai mari, pricinuite de asuprirea nobililor si de stapanirea austriaca. Taranii continuau sa fie crunt exploatati si...

Aripi romanesti

Aripi romanesti

Aripi romanesti Nazuinta omului de a se inalta, asemenea pasarilor, in vazduh este foarte veche. Contemplare, vis, apoi realitate, incursiunea omului in “oceanul aerian” a constituit o temerara lupta cu...

Ghicitori despre toamna

Ghicitori despre toamna

Ghicitori despre toamnă   Ziua iar descreşte, Soarele păleşte, Roadele au dat în pârg, Care-i anotimpul care Ne dă iar târcoale? (Toamna)  

Portocala legende si beneficii…

Portocala legende si beneficii pentru sanatate

Portocala - legende si beneficii pentru sanatate O legenda malaysiana povesteste despre nasterea portocalului … Un elefant lacom s-a indopat atat de mult cu fructele aurite, necunoscute inca omului,...

Globulele albe patrulele imuni…

Globulele albe patrulele imunitatii

Globulele albe - “patrulele” imunitatii Cum “stiu” globulele albe sa se indrepte, fara sa greseasca, spre locul “sinistrului” inflamator? O echipa americana a dat raspunsul. V-ati taiat din neatentie la un deget?...